ICCJ. Decizia nr. 5742/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5742
Dosar nr. 10394/200.
Şedinţa publică din 30 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 389/F din 4 noiembrie 2003, Tribunalul Ialomiţa a respins cererea formulată de petenţii S.D., S.A. şi S.L., în contradictoriu cu Primăria Slobozia.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţia nr. 303 din 31 iulie 2001, Primarul municipiului Slobozia a respins cererea de restituire în natură a suprafeţei de 440 mp teren, situată în Slobozia, lângă gara Slobozia, motivat de faptul că autorul acestora nu a fost proprietarul terenului solicitat de titularii cererii de restituire.
Reţine instanţa de fond că, potrivit actului de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 1926, A.D.M. a cumpărat, prin licitaţie publică, de la Primăria oraşului Slobozia, suprafaţa de 440 mp teren, reprezentând lotul nr. 402 din planul de parcelare al oraşului Slobozia, însă nu rezultă că petenţii ar fi succesorii străbunicii lor I.M.A. şi nu s-a stabilit situaţia juridică a terenului după cumpărarea la licitaţie publică.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei hotărâri a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 388/A din 1 martie 2004, instanţa de apel reţinând că apelanţii, cu certificatul de moştenitor nr. 90/2001, au făcut dovada că sunt moştenitorii defunctului S.I., însă nu s-a dovedit care este situaţia juridică a terenului a cărui restituire se cere.
Terenul cumpărat de A.M. la licitaţie publică, în anul 1926, în suprafaţă de 440 mp, a fost vândut în anul 1934 autorului reclamanţilor, S.I., dar, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 499/1965, acesta a vândut numitului S.A. suprafaţa de 259 mp teren şi construcţia aflată pe teren, situate în Slobozia.
Se mai reţine, că adresa emisă de Arhivele Statului, depusă la dosar de apelanţi, nu face dovada dreptului acestora pentru terenul amplasat lângă gara Slobozia, cerut prin acţiune. Actul atestă faptul că S.I. a figurat doar cu o suprafaţă de 0,04 ha curţi şi clădiri, iar prin dispoziţia contestată cererea formulată de apelanta S.D. a fost respinsă cu motivarea că autorul acesteia a vândut întreaga proprietate numitei S.S., prin două contracte de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, care, fără să invoce vreun motiv de recurs, susţin că în mod greşit, prin dispoziţia contestată, Primarul municipiului Slobozia „îl plasează pe S.I. şi pe ei pe un teren cu casă care a aparţinut bunicului şi bunicii, S.P., vândut lui S.A. în anul 1965".
Recurenţii arată care sunt suprafeţele de teren care au aparţinut numitului S.I., unde erau amplasate imobilele deţinute de acesta şi cum au fost predate bunurile Primăriei municipiului Slobozia şi Cooperativei oraşului Slobozia şi susţin că trebuie ca pârâtei să i se ceară să depună probe în acest sens, pentru că suprafeţele de teren fiind predate de S.I., nu era necesar să facă dovada că sunt moştenitorii străbunicii lor.
Susţin recurenţii, că dreptul de proprietate al bunicului lor a fost dovedit cu actele depuse la dosar şi că terenul este preluat abuziv, iar în finalul declaraţiei de recurs invocă art. 299–316 C. proc. civ. şi mai multe texte din Constituţia României şi din Legea nr. 10/2001.
Recursul este nul.
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 pct. 1–10 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Potrivit legii, nu constituie motiv de recurs orice nemulţumire a părţii. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
În prezenta cauză, reclamanţii-recurenţi, cărora hotărârea atacată le-a fost comunicată la data de 11 martie 2004, în declaraţia de recurs, înregistrată la data de 23 martie 2004, invocă toate articolele din codul de procedură civilă privitoare la recurs, fără să indice vreun motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., şi nu formulează critici care să facă posibilă încadrarea într-unul din motivele de recurs prevăzute expres şi limitativ de lege.
Recurenţii îşi exprimă nemulţumirea pentru soluţia respingerii contestaţiei, fac afirmaţii generale că au făcut dovada cu actele depuse la dosar că autorul lor a deţinut mai multe suprafeţe de teren şi susţin că terenul care face obiectul contestaţiei a fost preluat în mod abuziv.
Aceste susţineri cu caracter general, imprecise şi nestructurate din punct de vedere juridic nu permit încadrarea în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Ele au semnificaţia unei erori în care, în opinia recurenţilor, s-ar fi aflat instanţele datorită aprecierii greşite a probelor administrate în cauză.
Or, ca efect al abrogării art. 304 pct. 11 C. proc. civ., referitor la întemeierea hotărârii pe o greşeală gravă de fapt decurgând dintr-o apreciere greşită a probelor administrate, prin OUG nr. 138/2000, aceste critici nu se mai încadrează în vreunul din motivele de recurs prevăzute de lege.
Prin urmare, constatându-se că recurenţii nu s-au conformat exigenţelor cerute de art. 3021 lit. c) şi art. 303 alin. (1) C. proc. civ. şi că nu sunt motive de ordine publică pentru a se aplica dispoziţiile înscrise în art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul, care poate fi analizat numai în cadrul motivelor expres prevăzute de art. 304 pct. 1–10 C. proc. civ., va fi constatat nul, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanţii S.D., S.A. şi S.L. împotriva deciziei civile nr. 388/A din 1 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5757/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5737/2005. Civil → |
|---|
