ICCJ. Decizia nr. 5756/2005. Civil. Lg.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5756
Dosar nr. 13198/2004
Şedinţa publică din 30 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 22 octombrie 2002 la Tribunalul Dolj, reclamanţii R.A., M.A., R.V., D.A., M.M., M.I., P.P., B.M., L.P. au chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Craiova, pentru anularea deciziei nr. 1012 din 17 octombrie 2002, emisă de pârâtă, ca fiind nelegală.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, imobilul solicitat pârâtei a fi restituit în natură, în procedura Legii nr. 10/2001, actual sediu al acesteia, a aparţinut până în anul 1959 autorului lor R.G., căruia în acel an i-a fost confiscat în urma unei condamnări, prin sentinţa penală nr. 632 din 15 octombrie 1959 a Tribunalului Militar Craiova.
Ulterior, prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 2466 din 29 noiembrie 1997, autorul lor a fost reabilitat, iar pedeapsa complementară a confiscării averii a fost înlăturată, apreciind astfel că imobilul situat în Craiova, a fost preluat fără titlu.
Prin sentinţa civilă nr. 102 din 3 martie 2004 Tribunalul Dolj a admis acţiunea introdusă de reclamanţi, a anulat Decizia nr. 1012 din 17 octombrie 2002 emisă de pârâta SC A. SA Craiova şi a dispus restituirea reclamanţilor în natură, a imobilului situat în Craiova, compus din teren în suprafaţă de 241 mp şi construcţia situată pe acesta, în suprafaţă de 167 mp, astfel cum apar identificate şi delimitate în schiţa anexă la raportul de expertiză, întocmit de expert tehnic ing. D.V.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a stabilit că bunurile în discuţie (teren şi construcţii) se includ în categoria bunurilor preluate fără titlu, de către stat, urmare a deciziei penale nr. 2466 din 27 octombrie 1997 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, în urma admiterii recursului în anulare, declarat împotriva sentinţei penale nr. 632 din 16 octombrie 1959 a Tribunalului Militar Craiova.
În atare situaţie, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, cum a susţinut pârâta, ci măsura restituirii în natură, conform regulii instituită prin art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001 şi art. 20 din aceeaşi lege, cu respectarea procedurii prevăzute de art. 24.
Pe de altă parte, instanţa de fond a mai reţinut că, pârâta nu poate invoca buna credinţă în ceea ce priveşte dobândirea bunului, ca urmare a privatizării sale, întrucât în procesul de privatizare, aceasta este doar cumpărătoarea unor acţiuni, iar nu şi a bunului, de la stat, prin fostul F.P.S., bun transferat în patrimoniul său de către stat, în mod nevalabil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC A. SA Craiova, susţinând că este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- în mod eronat s-a apreciat că pârâta nu poate opune reclamanţilor un titlu valabil atâta vreme cât în patrimoniul său este evidenţiată clădirea şi terenul în anexa la contractul de privatizare precum şi în certificatul de atestare a dreptului de proprietate;
- că valoarea acţiunilor transmise reflectă valoarea patrimoniului dobândit în cadrul procesului de privatizare;
- că a manifestat bună-credinţă, în timp ce reclamanţii nu au promovat nici o altă acţiune anterior anului 1994 când a început procesul de privatizare, nu au uzat de calea acţiunii în anulare, în termenul reglementat de art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, dreptul lor fiind prescris, astfel încât aceştia nu au dreptul decât la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 2890 din 15 septembrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC A. SA Craiova împotriva sentinţei civile nr. 101 din 3 martie 2004 pronunţată de Tribunalul Dolj.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că imobilul solicitat a fi restituit reclamanţilor se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, respectiv imobile preluate prin „confiscarea averii ca urmare a unor hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natură politică, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca manifestare faţă de sistemul totalitar comunist".
Or, prin hotărârea de condamnare, autorul R.G. a fost lipsit de proprietatea sa în mod arbitrar şi faţă de faptul că prin Decizia penală nr. 2466/1997 a Curţii Supreme de Justiţie, acesta a fost achitat şi s-a înlăturat pedeapsa complementară a confiscării averii, în mod corect prima instanţă a apreciat că dreptul de proprietate al autorului a fost redobândit de reclamanţii-intimaţi.
A respins ca neîntemeiate şi criticile referitoare la buna-credinţă a pârâtei, la încheierea contractului de privatizare, deoarece procesul de privatizare al pârâtei a început în anul 1994, finalizat în 1998, pârâta a fost de bună credinţă la încheierea contractului de privatizare, dar preluând acţiunile societăţii şi-a asumat răspunderea şi riscul pentru întreg patrimoniul social.
Chiar dacă pârâta posedă un certificat de atestare a drepturilor de proprietate pentru teren iar construcţia apare evidenţiată în patrimoniul său, comparând titlurile, a reţinut că titlul reclamanţilor este mai bine caracterizat, deoarece este anterior, bunurile nu au ieşit niciodată din patrimoniul acestora, iar dispoziţiile Legii nr. 10/2001 acordă prioritate principiului prevalenţei restituirii în natură.
Faţă de faptul că reclamanţii posedă un titlu de proprietate mai bine caracterizat decât pârâta, că există posibilitatea despăgubirii acesteia de către unitatea vânzătoare, respectiv A.V.A.S. (fostul F.P.S.), Curtea a apreciat că nu se mai impune analiza excepţiei prescrierii dreptului la acţiune al reclamanţilor, prevăzut de art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC A. SA Craiova a declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând în esenţă că instanţa de apel a analizat cererea ca pe o acţiune în revendicare de drept comun iar nu pe o acţiune ce derivă din Legea nr. 10/2001, nu s-a pronunţat asupra apărării invocate în sensul că, fiind o societate privatizată integral nu face parte din categoria unităţilor deţinătoare prevăzute de art. 20 din Legea nr. 10/2001, obligate la restituirea în natură sau la despăgubiri prin echivalent, nu s-a pronunţat asupra bunei-credinţe şi nu a analizat apărarea formulată în temeiul art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, în sensul că intimaţii-reclamanţi nu au uzat de acţiune în anularea actelor de privatizare, dreptul lor fiind prescris.
Recursul nu este fondat.
În cauză, din probatoriul administrat a rezultat că trecerea imobilului în discuţie în proprietatea statului s-a făcut în urma sentinţei penale nr. 632 din 16 octombrie 1959 a Tribunalului Militar Craiova, prin care autorul reclamanţilor R.D.G. a fost condamnat pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 1 C. pen. şi la pedeapsa complementară a confiscării averii.
Ulterior, prin Decizia penală nr. 2466 din 29 octombrie 1997 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie (denumită aşa la acea dată), a fost admis recursul în anulare declarat de procurorul general, a fost casată sentinţa penală nr. 632 din 16 octombrie 1959 a Tribunalului Militar Craiova şi Decizia penală nr. 218 din 8 ianuarie 1960 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a, dispunându-se achitarea numitului R.D.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 209 pct. 1 C. pen., înlăturându-se şi pedeapsa complementară a confiscării averii.
Prin imobile preluate în mod abuziv, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, se înţelege, imobile preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natură publică, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist.
Prin urmare, nu se poate reţine că imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil.
Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, societatea comercială deţinătoare este obligată să restituie în natură imobilul, chiar dacă bunul este evidenţiat în patrimoniul său, prin privatizare cu respectarea dispoziţiilor legale, dacă imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil.
În speţă, este de necontestat că recurenta-pârâtă SC A. SA Craiova este privatizată, aşa cum rezultă din anexa la contractul de privatizare nr. 610/1994 şi din certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria DJ nr. 0007 emis de Consiliul Judeţean Dolj, prin cumpărarea unor acţiuni, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Evidenţierea imobilului în patrimoniul recurentei nu prezintă însă nici o relevanţă, în cauză, deoarece una din condiţii, esenţială pentru aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001, care limitează dreptul reclamanţilor-intimaţi la măsuri reparatorii stabilite prin echivalent, este ca bunul să fi fost preluat de stat cu titlu valabil.
Întrucât, în cadrul procesului de privatizare, recurenta SC A. SA Craiova a cumpărat acţiuni, aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 610 din 21 decembrie 1994 şi nu active, nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 10/2001, invocate de recurentă.
Sub incidenţa acestui text intră numai actele juridice de înstrăinare cu titlu particular, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, nu şi privatizarea prin cumpărarea de acţiuni sau părţi sociale deţinute de stat sau unităţile administrativ-teritoriale, întrucât obiectul acestora nu îl constituie activele imobiliare ale societăţii, ci dreptul de proprietate asupra părţii din capitalul social deţinut de stat.
Privatizarea asupra acţiunilor sau a părţilor sociale aparţinând statului nu a reprezentat şi o înstrăinare a bunurilor imobile.
Măsura restituirii în natură a imobilului reclamanţilor-intimaţi a fost corect stabilită de prima instanţă, menţinută în apel, astfel că, recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.
Va dispune restituirea către pârâta SC A. SA Craiova a cauţiunii în sumă de 5.000.000 lei, achitată prin recipisa nr. 2603/253360102 din 9 iunie 2005 emisă de C.E.C. Craiova.
Ca parte căzută în pretenţii, potrivit art. 274 C. proc. civ., pârâta SC A. SA Craiova va fi obligată să plătească reclamanţilor solidari M.A. şi R.A. suma de 7.200.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SA. Craiova împotriva deciziei nr. 2890 din 15 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Dispune restituirea către pârâta SC A. SA Craiova a cauţiunii în sumă de 5.000.000 lei, achitată prin recipisa nr. 2603/253360102 din 9 mai 2005 emisă de C.E.C. Craiova.
Obligă pe pârâta SC A. SA Craiova să plătească suma de 7.200.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, reclamanţilor solidari M.A. şi R.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3465/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 567/2005. Civil → |
|---|
