ICCJ. Decizia nr. 5762/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5762
Dosar nr. 9158/200.
Şedinţa publică din 1 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la numărul 189/2004 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă şi conflicte de muncă, C.V. a formulat în temeiul art. 318 teza II C. proc. civ. o contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 24 din 20 ianuarie 2004 pronunţată de aceeaşi curte, solicitând desfiinţarea acesteia motivat de faptul la înscrisurile ce au stat la baza cererii de revizuire s-au fundamentat pe înscrisurile false prezentate în instanţă şi care au generat eroarea judiciară.
În cuprinsul cererii, contestaţie în anulare, C.V. face o amplă examinare a acestor înscrisuri, care, după opinia acesteia au fost de natură să ducă la menţinerea sentinţei nr. 7956 bis/2000.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 155/LM din 12 martie 2004 a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de C.V. împotriva deciziei civile nr. 24 din 20 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti în contradictoriu cu SC S.S. SA. Prin aceeaşi decizie Curtea de Apel Bucureşti a obligat pe contestatoare la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către societatea intimată.
Curtea a reţinut în considerentele deciziei că art. 318 teza II C. proc. civ. are în vedere omisiunea de a examina unul din motivele de casare încheiate în termen de recurent iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină.
Cum motivele de recurs care vizau faptul că instanţa nu a analizat decât actele depuse iniţia nu şi celelalte acte depuse la termenele ulterioare şi că nu s-a pronunţat pe aceste dovezi au fost deja examinate de instanţa de recurs. Curtea, în baza art. 318 C. proc. civ. a respins ca nefondată contestaţia în anulare.
Împotriva deciziei nr. 155/LM din 12 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, contestatoarea C.V. a declarat recurs la data de 22 aprilie 2004 pe care nu şi l-a motivat nici până la termenul de 1 iulie 2005.
Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 306 pct. 2 C. proc. civ.
În speţă, recurenta nu şi-a motivat recursul odată cu cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, aşa cum statuează art. 303 C. proc. civ., astfel că se impune aplicarea sancţiunii prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. deoarece făcând cuvenitele verificări instanţa de recurs nu constată existenţa unor motive de ordine publică pe care să le invoce din oficiu.
Celelalte aspecte, legate de incidenţa în cauză a dispoziţiunilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ. nu pot fi examinate deoarece cauza de nulitate a recursului pentru nemotivare primează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de contestatoarea C.V. împotriva deciziei nr. 155/LM din 12 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 1 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5764/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5757/2005. Civil → |
|---|
