ICCJ. Decizia nr. 5752/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă introdusă la data de 27 ianuarie 2003 la Tribunalul Harghita, reclamanta A.P.A.P.S. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Orașului Gheorghieni, F.V., pentru a se constata nulitatea absolută a dispoziției nr. 383 din 3 decembrie 2002 emisă de Primăria orașului Gheorghieni, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului, grădină cu nr. C.F. 9256 Gheorghieni, nr. top 9231-9240; 9246; 9250-9256; 9249; 9244/1; 9244/2; 9241/1; 9258; 9260-9261; 9263; 9247/2; 9248; 9217/1; 9243; 9259; 9241; 9241 a; 9242; 9245; 9230/2/2, în suprafață de 43,769 mp transnotat în C.F. 12900 Gheorghieni și transmiterea notificării la A.P.A.P.S.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a oricărui imobil revendicat revine în exclusivitate societății deținătoare, conform art. 20 din această lege, având posibilitatea de a acorda numai măsuri reparatorii în echivalent potrivit art. 27.
Primăria orașului Gheorghieni, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, arătând în esență că, obiectul dispoziției atacate formează imobilul înscris în C.F. nr. 9256 a orașului Gheorghieni, compus din grădină în suprafață de 43.769 mp, o fabrică de prelucrare a lemnului și o moară de măcinat cereale, naționalizate în baza Legii nr. 119/1948.
A mai relevat că terenul era în proprietatea Primăriei Gheorghieni, iar construcția aparține SC F.P. SA obținută în urma privatizării, astfel că A.P.A.P.S. este instituția abilitată în conformitate cu art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 să soluționeze notificarea.
Prin sentința civilă nr. 594 din 22 aprilie 2003 a Tribunalului Harghita a fost respinsă ca nefondată acțiunea în constatarea nulității absolute formulate de reclamanta A.P.A.P.S., cu motivarea că pârâta Primăria orașului Gheorghieni, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, care reglementează situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate.
în speță, primăria deținea dreptul de proprietate doar cu privire la teren, nu și cu privire la construcții și în consecință a dispus trimiterea notificării reclamantei A.P.A.P.S. pentru partea din imobil care a făcut obiectul privatizării.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând modificarea în tot a sentinței criticate, întrucât nu are atribuții de reconstituire a dreptului de proprietate.
Prin decizia civilă nr. 111 A din 16 septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. împotriva sentinței civile nr. 594 din 22 aprilie 2003 a Tribunalului Harghita, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoana juridică notificată deține numai o parte din bunurile imobile solicitate, prin dispoziția emisă se pronunță numai cu privire la acestea, iar cu privire la construcțiile a căror restituire se solicită au fost privatizate, potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, s-a dispus trimiterea notificării instituției implicate în privatizare.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.P.A.P.S., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență că această instituție nu are competența legală de a restitui în natură imobilele preluate abuziv prin actele de naționalizare, având posibilitatea de a acorda numai măsuri reparatorii prin echivalent potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Recursul nu este fondat.
Cu notificarea înregistrată sub nr. 698 din 8 august 2001, F.V. s-a adresat Primăriei orașului Gheorghieni, solicitând în calitate de succesoare a defuncților R.H. și R.M., reconstituirea dreptului său de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr. 9256 Gheorghieni, nr. top 9331-9240, 9246, 9250-9256, 9249, 9244/1, 9241, 9242, 9230/2/2, teren în suprafață de 43.769 mp, o fabrică de prelucrare a lemnului și o moară de măcinat cereale.
Instituția notificată a emis dispoziția nr. 383 din 3 decembrie 2002, în sensul admiterii parțiale a solicitării, transmițând notificarea autorității competente să soluționeze capătul de cerere cu privire la construcții.
în atare situație, reclamanta are obligația să răspundă notificării, celelalte chestiuni invocate ținând de modalitatea de rezolvare a cererii formulate de pârâta-intimată F.V.
Prin urmare, recursul declarat de reclamantă fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins ca atare. Potrivit art. 274 C. proc. civ. reclamanta A.V.A.S. a fost obligată să plătească pârâtei F.V. suma de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, constând din onorariu apărător.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5743/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5740/2005. Civil → |
|---|
