ICCJ. Decizia nr. 5755/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 7 aprilie 1998 sub nr. 1251/1998 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanții D.C.R. și D.I.D. au chemat în judecată pe pârâta SC S. SA solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată să înceteze contrafacerea brevetului de invenție R.O. nr. 107092 intitulat "Compoziție medicamentoasă, procedeu de obținere a acesteia și metoda pentru SIDA" ai cărui autori și titulari sunt reclamanții, obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000.000 lei reprezentând despăgubiri cuvenite reclamanților urmare a folosirii fără drept a brevetului de invenție de către pârâtă, obligarea pârâtei la publicarea hotărârii ce se va pronunța în cauză, pe cheltuiala sa, în 5 cotidiene de răspândire națională, indicate de reclamanți, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-și cererea, reclamanții au arătat că sunt titularii brevetului de invenție R.O. nr. 107092, ceea ce le conferă un drept exclusiv de exploatare a produsului protejat pe acest brevet, cu obligarea tuturor celorlalte persoane de a se abține a aduce atingere drepturilor lor.
Prin sentința nr. 431 din 17 aprilie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost respinsă acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut concluziile expertizei de specialitate efectuată în cauză, din care rezultă că soluția tehnică conținută în brevetul de invenție al reclamanților nu a fost aplicată în procesul de producție folosit de pârâtă.
împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanții D.I. și D.C.R., invocând nulitatea hotărârii primei instanțe pentru faptul de a fi fost pronunțată în contradictoriu cu reclamantul D.C.R., decedat la data de 20 decembrie 1999.
în subsidiar, pentru ipoteza în care instanța de apel ar trece peste excepția menționată, au invocat nelegalitatea hotărârii pentru faptul de a fi fost pronunțată în exclusivitate doar pe baza raportului de expertiză întocmit în cauză, contestat de reclamanți și care nu răspundea obiectivelor stabilite de instanța de judecată.
S-a susținut de către reclamanți că invenția acestora presupune o compoziție medicamentoasă (produs), un procedeu de obținere a compoziției și o metodă de tratament SIDA, iar pretinsa utilizare de către pârâtă a unui procedeu diferit pentru producția industrială a compoziției chimice protejate nu face inaplicabilă noțiunea de contrafacere în înțelesul art. 59 din Legea nr. 64/1991.
S-a arătat că cererea de revocare a brevetului de invenție al reclamanților, formulată de pârâtă a fost respinsă de instanța de judecată, definitiv și irevocabil, aspect de care instanța de fond nu a ținut seama, iar dispozițiile art. 37 lit. b) din Legea nr. 64/1991, invocate de intimata pârâtă, nu sunt aplicabile în cauză.
La data de 10 mai 2002 a decedat apelanta D.I.D. locul în proces fiind luat de moștenitorul acesteia M.Ș.A.
în apel, cale devolutivă de atac, apelanții-reclamanți au solicitat, iar instanța a încuviințat potrivit art. 295 pct. 2 C. proc. civ., proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, expertiză de specialitate care să stabilească dacă medicamentul fabricat și comercializat de pârâtă are sau nu compoziția chimică protejată prin brevetul de invenție al reclamanților și expertiză contabilă care să stabilească cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru folosirea fără drept de către pârâtă a brevetului de invenție.
La 25 noiembrie 2002 apelanții-reclamanți și-au majorat pretențiile la suma de 5.000.000.000 lei reprezentând dauna efectivă și beneficiul nerealizat rezultând din folosirea fără drept a invenției.
La termenul de judecată din data de 8 martie 2004 intimata-pârâtă prin apărător a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului apelantului reclamant a lui M.Ș.A., excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei F.M.T., excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M.Ș.A. și excepția inadmisibilității cererii de majorare a despăgubirilor formulată de apelanții-reclamanți în apel.
Excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului apelantului reclamant M.Ș.A. a fost motivată de intimată prin faptul că delegația avocațială a apărătorului acestui apelant a fost semnată de apelanta-reclamantă F.M.T., iar la dosar nu există o procură prin care apelanta-reclamantă să fi fost împuternicită în acest sens.
Excepția lipsei calității procesuale active a apelantei-reclamante F.M.T. a fost motivată pe lipsa de la dosar a actelor care să dovedească gradul de rudenie între aceasta și defunctul D.C.R.
Excepția lipsei calității procesuale active a apelantului-reclamant M.Ș.A. a fost argumentată prin invocarea contractului de donație autentificat sub nr. 2131 din 14 mai 2002 a B.N.P. Asociația "L.L., E.C." din care rezultă că drepturile de autor moștenite de acest apelant-reclamant de la mama sa, au fost donate apelantei-reclamante F.M.T.
Ultima excepție invocată de intimată, privind inadmisibilitatea cererii de majorare a câtimii pretențiilor formulate de apelanții-reclamanți direct în apel, a fost argumentată pe dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., susținându-se că aceasta reprezintă de fapt o completare de acțiune formulată direct în apel, inadmisibilă în raport de dispozițiile textului de lege menționat anterior.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 617 A din 29 martie 2004, a respins excepția lipsei calității de reprezentant al apărătorului apelantului M.Ș.A., excepția lipsei calității procesuale active a apelantei-reclamante F.M.T., excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M.Ș.A., și excepția inadmisibilității cererii de majorare a câtimii pretențiilor solicitate de apelanții-reclamanți prin acțiune, ca fiind nefondate.
A admis apelul declarat de apelanții-reclamanți împotriva sentinței civile nr. 431 din 17 aprilie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, pe care a anulat-o și evocând fondul în condițiile art. 297 C. proc. civ.".
A admis în parte acțiunea precizată, formulată de autorii reclamanților-apelanți în sensul respingerii cererii de obligarea intimatei-pârâte la încetarea contrafacerii brevetului de invenție R.O. nr. 107092, ca rămasă fără obiect.
A obligat intimata-pârâtă la plata despăgubirilor cuvenite apelanților-reclamanți pentru folosirea fără drept a produsului protejat prin brevetul de invenție R.O. nr. 107092, în cuantum de 12.960,66 dolari SUA, echivalentul în lei al acestei sume de la data efectuării plății.
A respins cererea apelanților-reclamanți privind publicarea prezentei hotărâri în cinci cotidiene de răspândire națională, ca fiind nefondată.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut, în esență, cu privire la excepțiile invocate de către intimata-pârâtă, următoarele:
La fila 90 din dosarul instanței de apel, se află împuternicirea avocațială a apărătorului apelantului-reclamant M.Ș.A., semnată de apelanta-reclamantă F.M.T. iar la fila 383 din același dosar, se află procura autentificată sub nr. 2132 din 14 iunie 2002 prin care apelanta-reclamantă F.M.T. a fost împuternicită de către apelantul-reclamant M.Ș.A., atât pentru reprezentarea cu deplină putere în prezenta cauză, cât și pentru angajarea unui apărător în cazul în care va fi necesar.
în raport de aceste înscrisuri și de dispozițiile art. 67 C. proc. civ., excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului acestui apelant a fost respinsă ca nefondată.
în raport de actele de stare civilă depuse în apel, din care rezultă că apelanta-reclamantă F.M.T. este fiica defunctului D.C.R., coautor al invenției în litigiu și mai ales în raport de actul de donație autentificat sub nr. 2131 din 14 iunie 2002 prin care apelantul-reclamant M.Ș.A. îi donează acesteia 1 din drepturile ce decurg din brevetul de invenție în litigiu, moștenite de la mama sa, D.I.D., prin certificatul de moștenitor nr. 89 din 14 iunie 2002, a respins excepția lipsei calității procesuale active a apelantei-reclamante.
în ceea ce privește cererea de majorare a câtimii despăgubirilor solicitate, a reținut că apelanții-reclamanți nu și-au modificat obiectul cererii introductive de instanță, ci doar au precizat cuantumul despăgubirilor solicitate prin acțiune, în raport de devalorizarea monedei naționale, dar și de faptul că acțiunea de contrafacere a pârâtei, a continuat și după pronunțarea hotărârii instanței de fond, cerere perfect admisibilă în raport de dispozițiile art. 294 pct. 2 C. proc. civ.
Referitor la excepția nulității hotărârii instanței de fond, a constatat că instanța de fond a soluționat cauza în contradictoriu cu reclamantul D.C.R., decedat la 20 decembrie 1999, aspect adus la cunoștința instanței de judecată la 11 septembrie 2000, astfel că a pronunțat o hotărâre nulă absolut.
Evocând fondul, conform prevederilor art. 297 pct. 1 C. proc. civ., Curtea a reținut că, autorii apelanților-reclamanți au fost titularii brevetului de invenție R.O. nr. 107092 intitulat "Compoziție medicamentoasă, procedeu de obținere a acesteia și metoda pentru SIDA".
Cererea de revocare a acestui brevet formulată de intimata-pârâtă, a fost respinsă prin hotărârea nr. 21 din 18 iunie 1995 a Comisiei de reexaminare a OSIM, iar Tribunalul București a respins recursul împotriva acestei hotărâri, astfel încât problema valabilității acestui brevet nu mai poate fi pusă în discuție.
Conform art. 59 din Legea nr. 64/1991 constituie contrafacere, în sensul acestei legi, folosirea sau punerea în circulație fără drept a obiectului unui brevet de invenție sau orice altă încălcare a drepturilor conferite de brevetul de inventator, iar pentru prejudiciile cauzate în acest mod, titularul invenției are dreptul la despăgubiri în condițiile dreptului comun.
Din probele administrate, a rezultat că intimata-pârâtă SC S. SA a produs și comercializat medicamentul numit "Rodilemid" despre care reclamanții au susținut că reprezintă o contrafacere a produsului protejat prin brevetul lor de invenție, susținere confirmată de expertiza efectuată în apel de farmacist-farmacolog dr. C.E.
La aceeași concluzie a ajuns și expertul chimist C.N., motiv pentru care, Curtea a reținut concluziile expertizei efectuate în apel.
Expertiza contabilă efectuată în apel a calculat despăgubirile cuvenite apelanților-reclamanți în două variante, una propusă de apelanți în care dauna suferită de aceștia era calculată la venitul brut obținut de intimata-pârâtă și alta propusă de către aceasta din urmă, în care dauna era calculată în funcție de venitul net obținut prin comercializarea produsului farmaceutic.
încălcând dreptul de autor, ocrotit de dispozițiile Legii nr. 64/1991, Curtea a reținut că, intimata-pârâtă are în mod evident obligația reparării integrale a prejudiciului cauzat autorilor reclamanților.
Prejudiciul efectiv suferit de apelanții-reclamanți se concretizează în mod evident în venitul net pe care aceștia l-ar fi obținut prin valorificarea produsului protejat prin brevet, la care se adaugă prejudiciul suferit ca urmare a devalorizării acestor sume rezultând din aplicarea coeficientului de devalorizare a leului în raport cu dolarul.
Curtea, a mai reținut că stabilirea prejudiciului efectiv suferit de apelanții-reclamanți nu poate fi făcută în raport de venitul brut obținut de intimata-pârâtă din comercializarea produsului protejat de invenție fără a se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a acestora.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta SC S. SA București, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând în esență următoarele:
- caracterizarea litigiului ca fiind de natură civilă și nu comercială reprezintă o greșeală gravă a instanței de apel întrucât are calitate de comerciant și potrivit dispozițiilor legale în vigoare toate actele sale sunt supuse regulilor comerciale;
- constatarea nulității sentinței civile nr. 431 din 7 aprilie 2001 pentru intervenirea decesului unuia dintre reclamanți pe parcursul procesului este greșită, întrucât certificatul de deces a fost depus la dosarul cauzei, la mai bine de 4 ani de la decesul reclamantului D.C.R.;
- nulitatea apelului declarat de un terț față de proces.
Sub acest aspect, intimata recurentă a susținut că singurele persoane care pot formula apel împotriva unei hotărâri judecătorești sunt părțile din proces, succesorii în drepturi ai părților sau reprezentații lor, ori persoanele și organele cărora legea le ocrotește legitimare procesuală activă.
în speță, declarația de apel a fost formulată de avocatul foștilor reclamanți, dar în mod ciudat, delegația atașată declarației de apel este semnată de o altă persoană decât aceștia, client fiind trecut D.C. decedat cu circa doi ani înainte, iar prin motivele de apel se susține nulitatea hotărârii tocmai pentru decesul acestuia.
- excepția privind lipsa calității de reprezentant pentru Ș.M.A. a fost greșit soluționată;
în dezvoltarea acestui motiv, a arătat că delegația avocațială aflată la dosarul de apel, este o delegație semnată de F.T. exclusiv în numele ei, nefiind făcută nici o mențiune cu privire la Ș.M.A., ceea ce face ca excepția invocată să fie pe deplin admisibilă.
Procura cu nr. 2132 din 14 iunie 2002, este într-adevăr dată de Ș.M.A. pentru F.T., dar are ca obiect dosarul nr. 2412/2000 aflat pe rolul secției a IV-a civilă a Curții de Apel București, nicidecum dosarul nr. 3363 aflat pe rolul secției a III-a civilă a Curții de Apel București, care avea ca obiect prezenta cauză.
- pretențiile apelanților sunt neîntemeiate datorită inexistenței contrafacerii invocate de aceștia.
Astfel, în anul 1982 recurenta a devenit titulara unui brevet de invenție pentru compoziția și procedeul de obținere a medicamentului Rodilemid care avea ca scop tratamentul unor neuroviroze.
După obținerea brevetului, personalul specializat a îmbunătățit conține tehnologia de fabricație a acestui produs, dovada în acest sens constituind-o autorizațiile de fabricație nr. 211/1984 și nr. 1727/1998 emise de Ministerul Sănătății, certificatul de înregistrare nr. 7098/1998, a mărcii de fabrică nr. 12396/1982 și nr. 12396/1993 acordate de OSIM, a Normei tehnice de ramură NTR nr. 111.95-84 și S.T. nr. 11195-98, care specificau compoziția îmbunătățită a acestui produs.
Că, în anul 1993, autorii reclamanților care figurau pe acest proiect au reușit să obțină un brevet de invenție pentru un medicament cu o denumire identică, dar care avea ca scop, printre altele și tratamentul persoanelor bolnave de SIDA, medicament ce nu a fost produs din anul 1993 și până în prezent.
- instanța de apel a respins în mod neîntemeiat cererea de efectuare a unei contraexpertize chimico-farmacologice, întrucât concluziile experților au fost contradictorii.
în subsidiar, intimata-recurentă a susținut că instanța de apel a acordat reclamanților o sumă exagerată față de profitul realizat de subscrisa, din comercializarea medicamentului "Rodilemid", cel mult ar putea fi obligată la plata unui procent din profitul net obținut din comercializarea medicamentului prin deducerea taxelor și impozitelor din suma de 101.950.615 lei, întrucât cererea de majorare a pretențiilor de la 200.000.000 lei la 5.000.000.000 lei în apel, este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului.
Recursul este întemeiat.
Conform prevederilor art. 59 din Legea nr. 61/1991 constituie contrafacere, în sensul acestei legi, folosirea sau punerea în circulație fără drept a obiectului unui brevet de invenție sau orice altă încălcare a drepturilor conferite de brevetul de inventator.
Reclamanții, prin acțiunea introductivă de instanță au susținut că pârâta SC S. SA a produs și comercializat medicamentul numit "Rodilemid", reprezentând o contrafacere a produsului protejat prin brevetul de invenție.
Din raportul de expertiză întocmit de expert D.P., efectuat în primă instanță rezultă că, produsul "Rodilemid" protejat sub marca nr. R 12396 (în vigoare) proprietate a S. SA, autorizat a fi fabricat prin autorizația nr. 221/1984 a Ministerului Sănătății, în comparație în conținutul revendicărilor cuprinse în brevetul de invenție nr. 107092, nu poate fi considerat ca făcând obiectul unei contrafaceri.
Concluzia expertului este susținută de următoarele argumente:
- data depozitului cererii de brevet de invenție nr. 93-00414 în urma căreia a rezultat brevetul R.O. 107092 adică 26 martie 1993 este anterioară autorizării de fabricare a produsului "Rodilemid" intrată în vigoare la data de 20 februarie 1984;
- argumentele tehnice de specialitate, fundamentate pe experimente practice cu analize de laborator, potrivit cărora este demonstrată imposibilitatea tehnică a implementării brevetului de invenție nr. 107092.
Din raportul de expertiză tehnică, (probă dispusă în apel) întocmit de către expert C.N. rezultă că, actualul medicament "Rodilemid" produs de SC S. SA, are compoziția chimică protejată prin brevetul de invenție R.O. 107092 /1993.
Procedeul folosit de SC S. SA, pentru obținerea produsului "Rodilemid" este similar cu cel brevetat.
Or, pentru lămurirea contradicțiilor dintre rapoartele de expertiză efectuate în primă instanță și în apel, se impunea încuviințarea unei noi expertize de către trei experți, care să răspundă obiectivelor stabilite, în condițiile în care litigiul este de mare complexitate și de strictă specialitate.
în plus, prin această nouă expertiză se impune a se stabili dacă și în ce măsură există coincidență sau similitudini între medicamentul produs de S. SA, anterior anului 1993 față de cel produs după anul 1993, brevetat și protejat de autorii reclamanților.
Eventual instanța de trimitere, în măsura în care va considera necesar, potrivit art. 201 alin. (3) C. proc. civ., va putea solicita și punctul de vedere al unuia sau mai multor personalități ori specialiști din domeniul respectiv.
Numai lămurindu-se în modul arătat toate împrejurările cauzei se poate hotărî asupra temeiniciei acțiunii.
în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., recursul a fost admis, hotărârea atacată a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre o nouă judecată instanței de apel, care potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., are obligația administrării probelor mai sus arătate, având însă și posibilitatea de a ordona orice probă pe care o va considera pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
încălcările de legi invocate în motivele de recurs, vizând constatarea nulității hotărârii ca urmare a decesului uneia din părți, nulitatea apelului declarat de un terț, excepția privind lipsa calității de reprezentant pentru intimatul reclamant Ș.M., cererea de majorare a pretențiilor reclamanților în apel ca și excepția de necompetență a instanței civile, au fost corect soluționate de instanța de apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5758/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5753/2005. Civil → |
|---|
