ICCJ. Decizia nr. 5803/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1408 din 18 decembrie din 2003, pronunțată în dosarul nr. 7217 al Tribunalului Mehedinți, s-a respins contestația formulată de reclamantul D.I.M. împotriva dispoziției nr. 494 din 8 septembrie 2003 emisă de Primăria Municipiului Turnu Severin.
Pentru a se pronunța astfel, instanța în baza probatoriului administrat în cauză a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de notariatul de Stat al Județului Mehedinți sub nr. 28883/1987, reclamantul D.I.M. a cumpărat de la B.I. "o locuință", în suprafață construită de 42,83 mp situată pe un teren aferent de 153 mp, teren care nu a făcut obiectul vânzării și care a trecut în proprietatea statului, conform art. 30 din Legea nr. 158/1974.
Prețul acestei vânzări a fost de 10.000 lei.
Prin decizia nr. 403 din 16 decembrie 1987 emisă de Biroul Permanent al fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Drobeta Turnu Severin, terenul în suprafață de 153 mp situat în Drobeta Turnu Severin, aferent construcțiilor suprafața de 100 mp a fost atribuită în folosință reclamantului, pe durata existenței construcției, iar diferența de teren de 53 mp a fost închiriată acestuia, cu contractul de închiriere nr. 41 din 1 martie 1988 emis de Biroul Permanent al fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Drobeta Turnu Severin.
în acest mod, prin Decretul nr. 12 din 20 ianuarie 1989, reclamantul putea fi expropriat numai de imobilul casă, însă nu și de terenul aferent acestei case, teren care nu a intrat în patrimoniul reclamantului și care nu a făcut obiectul înstrăinării, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 28883/1987.
Fișa de evaluare a imobilului întocmită de I.J.G.C.L. Mehedinți în anul 1989, face trimitere la numitul B.I., ce a fost proprietar al casei și terenului, situat în Drobeta Turnu Severin, însă, în anul 1989, casa era proprietatea reclamantului iar terenul aferent în suprafață de 153 mp fusese preluat de la B.I., în calitate de vânzător și trecut în proprietatea statului, astfel că, legal, reclamantului nu putea primi despăgubiri cu ocazia exproprierii pentru teren.
Cu toate acestea, din adresa nr. 5675 din 1 octombrie 2001 emisă de SC S. SA Drobeta Turnu Severin, rezultă că reclamantul D.I.M. a fost expropriat conform Decretului nr. 12/1989, și de terenul în suprafață de 153 mp în valoare de 520 lei și 23 m liniari împrejmuire, având valoarea de 5249 lei, total bunurile expropriate fiind evaluate la 6113 lei, sumă ce a fost ridicată de către reclamant și care rezultă și din cererea formulată de acesta și către I.J.G.C.L. înregistrată la această unitate sub nr. 10721 din 8 noiembrie 1989 (fila 43).
în cazul dedus judecății, construcțiile expropriate au fost demolate total, iar terenul a fost în întregime ocupat funcțional, astfel că în raport de data exproprierii (1989), este apropriată data actului care atestă valoarea imobilului respectiv, contractul de vânzare cumpărare nr. 128883 din 6 noiembrie 1987, cu consecința incidenței dispozițiilor art. 110 alin. (2), (4), (5) și (6) din Legea nr. 10/2001, coroborată cu art. 11 pct. 7 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobată prin H.G. nr. 498/2003 și raportat la art. 10 din Legea nr. 10/2001, și pct. 10.8 lit. a) din Normele Metodologice.
Reclamantul a cumpărat locuința la 6 noiembrie 1987, cu suma de 10.000 lei, imobilul construit în anul 1920, cu o suprafață construită de 42,83 mp, iar la data exproprierii, în anul 1989, s-a constatat o suprafață mai mică, în actele de expropriere, aspect care, la acea dată, nu a fost contestat de către reclamant, iar din mențiunile înscrise pe cererea de acordare a despăgubirilor formulată de reclamant, înregistrate la nr. 10721 din 8 noiembrie 1989 la I.J.G.C.L. Mehedinți, rezultă că reclamantul a demolat și ridicat o parte din materialele încorporate în construcții.
Valoarea imobilului, la data demolării (1989) era de 10.000 lei, valoare atestată la o dată apropriată prin contractul de vânzare cumpărare nr. 28883 din 6 noiembrie 1987, imobilul fiind construit în 1920, și având o suprafață construită redusă și un grad avansat de uzură.
Din suma de 10.000 lei, reclamantul a fost despăgubit în anul 1989, cu suma de 6113 lei, așa cum rezultă din adresa nr. 5675 din 1 octombrie 2001, emisă de SC S. SA, rămânând o diferență de 3887 lei, diferență care, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul S.G. , reprezintă suma de 243 dolari SUA, adică suma de 8.211.699 lei, în prezent, raportată la paritatea leu-dolar, din anul 1989 și în prezent.
în ipoteza în care Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin a achiesat să acorde despăgubiri și pentru suprafața de 153 mp aferentă construcțiilor, deși acest teren nu se afla în proprietatea reclamantului la data exproprierii, teren ce a fost evaluat în raportul de expertiză la suma de 142.255.510 lei, reclamantul este îndreptățit să primească suma de 150.464.209 lei formată din 142.255.510 lei valoare teren și 8.211.699 lei diferență valoare construcții, sumă care este, oricum, inferioară sumei de 164.000.000 lei acordată reclamantului prin decizia nr.494 din 8 septembrie 2003 emisă de Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin.
Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care se aplică situațiilor prevăzute de art. 11 alin. (2), (3) și (4), în care se încadrează și reclamantul, respectiv construcțiile expropriate au fost demolate total și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat; măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în proprietăți comerciale, tranzacționate pe piață de capital, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite.
Reclamantul era îndreptățit să opteze pentru acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc numai în situația în care imobilul expropriat nu era demolat și nu putea fi restituit în natură, potrivit motivelor prevăzute de art. 16,art. 18 lit. c) și d), art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere considerentele arătate, instanța a apreciat că acțiunea reclamantului, prin care contestă cuantumul despăgubirilor în echivalent, și modalitatea de acordare a despăgubirilor reparatorii, în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, nu este fondată.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul D.I.M., care, prin motivele de apel, astfel cum s-au încălcat dispozițiile art. 129 pct. 2, 3 și 4 C. proc. civ., în sensul că nu s-a lămurit, prin probele administrate, situația construcțiilor expropriate și demolate, reținându-se, în mod greșit, o suprafață construită, expropriată și demolată, de 20,40 mp în loc de 43,83 mp, deși nu s-a demolat nici o încăpere; pe teren au mai existat două șoproane, gard împrejmuitor, porți metalice, nefiind evaluate nici două sobe de teracotă; procentul de uzură stabilit de comisie și de experți nu este corect; instanța, în mod nelegal a făcut aplicarea art. 30 din Legea nr. 58/1974 și a reținut că terenul în suprafață de 153 mp nu a fost expropriat, astfel încât a menținut despăgubirile pentru teren numai pentru că au fost acordate de comisie însă, cuantumul acestora este derizoriu; s-au calculat despăgubirile în titluri de valoare nominală, însă aceste titluri nu pot fi realizate în condițiile în care societățile de stat înregistrează pierdere, astfel încât despăgubirea trebuia realizată prin plata sumelor corespunzătoare sau prin acordarea unui apartament corespunzător.
în susținerea apelului, reclamantul a depus la dosar mai multe acte și a solicitat completarea probatoriului cu proba testimonială și expertiză.
Instanța de apel a respins cererea de completare a probatoriului, constatând, că la instanța de fond, reclamantul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză cu privire la suprafața construită supusă expertizării sau valorile stabilite de expert, solicitând cu ocazia judecării cauzei, omologarea raportului de expertiză și obligarea pârâtei la plata sumei de 244.000.000 lei și nu titluri de valoare.
Ca atare, s-a invocat și s-a solicitat direct în apel, ceea ce nu s-a invocat în prima instanță iar, pe de altă parte, în raport de prevederile art. 295 alin. (2) C. proc. civ., se poate dispune refacerea sau completarea probelor numai dacă sunt necesare pentru soluționarea cauzei, ceea ce nu este cazul în speță, față de materialul probator administrat.
Curtea de Apel de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 3050 din 23 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul D.I.M. împotriva sentinței civile nr. 1408 din 18 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în contradictoriu cu intimata pârâtă, Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin.
S-a reținut că, prima instanță, în raport cu susținerile contestatorului, prin cererea de chemare în judecată, a încuviințat proba solicitată de reclamant, prin apărător, de efectuare a unei expertize, care să stabilească valoarea imobilului, conform contractului de vânzare cumpărare.
Obiectivele expertizei au fost stabilite în mod concret și detaliat prin încheierea din 13 noiembrie 2003, și nu au existat obiecțiuni sub acest aspect, din partea reclamantului.
De asemenea, nu au existat obiecțiuni la raportul de expertiză, deși reclamantul a precizat expres, că a luat cunoștință de expertiză.
Mai mult, apărătorul reclamantului, au ocazia judecării cauzei, a solicitat omologarea raportului de expertiză și admiterea contestației, în raport de valorile stabilite de expert.
Ca atare, nu au existat obiecțiuni, cu privire la nerespectarea actului de proprietate al reclamantului, cu referire la construcțiile și lucrările existente pe teren și nu cu privire la evaluarea acestora.
în atare situație, este evident că nu se mai impunea completarea probatoriilor, mai ales că nici reclamantul, asistat de avocat, nu a formulat o astfel de cerere.
Față de considerentele expuse, critica vizează încălcarea de către instanța a dispozițiilor art. 129 alin. (3), (4) și (5) C. proc. civ. este neîntemeiată, atâta timp cât reclamantul a fost asistat de avocat, s-a încuviințat probele solicitate și s-a constatat că, în raport de probele existente, se poate corect dezlega cauza.
Critica ce vizează terenul în suprafață de 153 mp, este, de asemenea, nefondată, întrucât, la pronunțarea sentinței, instanța a avut în vedere valoarea de 142.252.510 lei, stabilită de expert.
Reclamantul a fost de acord cu valorile stabilite de expert, inclusiv, în ce privește terenul astfel încât, nu poate fi primită, în apel, susținerea acestuia, în sensul că terenul a fost subevaluat.
Este, de asemenea, neîntemeiată și critica referitoare la acordarea de titluri de valoare nominală și solicitarea reclamantului de a i se plăti despăgubiri bănești sau de a i se atribui un apartament corespunzător, întrucât, construcțiile fiind demolate, în cauză se aplică dispozițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, care prevăd exclusiv măsuri reparatorii prin echivalent, constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite.
Ca atare, respectând dispozițiile legale în materie, și sub acest aspect, instanța a pronunțat o sentință legală și temeinică.
în raport de considerentele expuse, în baza art. 296 C. proc. civ., se va respinge apelul ca nefondat.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, susținând că instanța de fond a reținut greșit că suprafața de construcții expropriată și demolată a fost de 20,40 mp, deși din probe rezultă că a fost de 43,83 mp, suprafață, pentru care, a și plătit impozit.
în afară, de casa de locuit, pe terenul de 153 mp, se mai aflau două șoproane, care au fost edificate de el în 1987 care, în procesul verbal de predare primire, au fost omise, doar la stăruința sa, fiind adăugate în partea de jos a fișei.
în fișa imobilului expropriat a fost trecut garajul împrejmuitor, dar nu au fost trecute porțile metalice, care aveau o lungime de 4 m și înălțime 1,80 m, toate construite din fier beton, ciment, țeavă și tablă.
în sfârșit, au fost omise de la despăgubire două sobe de teracotă care erau montate în cele două încăperi ale casei.
Deși probele erau contradictorii și a solicitat, să i se admită probe pentru a face dovada, fără echivoc, a respectivelor bunuri, nu i s-a admis și nici nu s-au trecut, în întregime încăperile imobilului, în suprafață de 43,83 mp, suprafață dovedită, incontestabil.
Recurentul a criticat și evaluarea făcută bunurilor de care a fost lipsit, ca urmare a trecerii imobilului său, în proprietatea statului.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacată și trimiterea cauzei instanței de apel, pentru rejudecarea cauzei.
Recursul este fondat.
într-adevăr, în raport de petitul cererii reclamantului și de probatoriile efectuate, de caracterul contradictoriu al acestora, instanța de apel trebuia să conducă procesul civil și să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
în speță, contrar acestor obligații avute, instanța de apel, n-a admis probele solicitate de apelant, probe necesare soluționării corecte a cauzei, fiind menite, să ducă la stabilirea exactă a suprafeței din construcția expropriată, la verificarea existenței a celor două șoproane, la verificarea renovării în 1987, a întregului acoperiș al casei, la stabilirea existenței porților metalice și a celor două sobe de teracotă precum și la evaluarea corespunzătoare a respectivului imobil compus din construcție și teren.
în raport cu cele arătate, recursul de față este fondat astfel că a fost admis, a fost modificată decizia nr. 30850 din 23 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, în sensul admiterii apelului reclamantului împotriva sentinței nr. 1408 din 18 decembrie 2003 a Tribunalului Mehedinți și a trimiterii cauzei Curții de Apel Craiova, spre rejudecare, în limitele arătate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5855/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5810/2005. Civil → |
|---|
