ICCJ. Decizia nr. 5810/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Mehedinți sub nr. 7608 din 13 octombrie 2003 B.C., B.I. și B.D. au formulat, în contradictoriu cu Primarul comunei Pătulele, Prefectura județului Mehedinți și Prefectul județului Mehedinți, contestație împotriva deciziei nr. 126 din 12 septembrie 2003 emisă de Primăria comunei Pătulele solicitând anularea acesteia și acordarea de despăgubiri bănești estimate la 1.281.448.365 lei, cu reactualizarea lor la data plății, reprezentând c/val. construcțiilor preluate abuziv în anul 1950 și demolate ulterior.
în cauză, au fost introduși în calitate de pârâți Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria comunei Pătulele.
Prin sentința civilă nr. 492 din 22 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Mehedinți s-a admis contestația formulată împotriva pârâtelor Primăria comunei Pătulele și Prefectura Mehedinți, respingându-se excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Prefectura Mehedinți.
S-a dispus anularea deciziei nr. 126 din 12 septembrie 2003 emisă de Primăria comunei Pătulele și a fost obligată primăria să emită o decizie care să cuprindă oferta de acordare a despăgubirilor bănești pentru imobilul situat în comuna Pătulele, evaluat la suma de 2.656.503.000 lei. S-a făcut și aplicarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că prin decizia emisă de primărie s-a făcut o greșeală gravă de interpretare a obiectului cu care a fost investită, reținându-se că reclamanții au solicitat restituirea în natură a bunurilor rămase de la autoarea B.A., când în realitate au fost solicitate numai despăgubiri pentru construcțiile preluate abuziv de stat în anul 1950 și demolate ulterior.
S-a mai reținut că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite în temeiul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 și au făcut dovada dreptului de proprietate și preluarea abuzivă, cu probele testimoniale și hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 118/1990, prin care s-a reținut că în perioada 2 septembrie 1950-31 decembrie 1956 petiționarii cu întreaga familie au fost obligați să părăsească locuința, fiind persecutați politic, iar imobilul a fost demolat după anul 1962.
Referitor la excepția calității procesuale pasive a Prefecturii Mehedinți, s-a reținut că aceasta are calitate procesuală pasivă în temeiul dispozițiilor art. 36 și art. 37 din Legea nr. 10/2001.
împotriva sentinței sus-menționate au declarat apel Primăria comunei Pătulele, apel nemotivat și Prefectura Mehedinți.
Această din urmă apelantă a criticat sentința sub aspectul respingerii excepției invocată și în ceea ce privește acordarea greșită a despăgubirilor bănești și nu despăgubiri în echivalent.
Prin decizia civilă nr. 3375 din 13 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a respins ca tardiv apelul declarat de Primăria comunei Pătulele și ca nefondat apelul declarat de Prefectura județului Mehedinți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost corect respinsă de către tribunal, raportându-se la prevederile art. 36 și urm. din Legea nr. 10/2001.
Referitor la fondul cauzei s-a reținut că potrivit dispozitivului sentinței, primăria a fost obligată să emită o decizie care să cuprindă oferta de acordare a despăgubirilor bănești pentru imobilele evaluate conform raportului de expertiză și nu a fost obligată nemijlocit la acordarea despăgubirilor bănești. S-a mai reținut de asemeni, că în mod echitabil s-a precizat că oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri bănești, imobilele în cauză încadrându-se în prevederile art. 18 lit. s) din Legea nr. 10/2001.
în termen legal Prefectura județului Mehedinți a declarat recurs împotriva deciziei sus-menționate, susținându-se că în mod eronat instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 7,art. 8 și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât aceste dispoziții legale se aplică unor alte categorii de imobile decât cele ce fac obiectul prezentei cauze. în susținerea acestui motiv de recurs recurenta atașează adresa nr. 458/2003 transmisă de Autoritatea pentru Urmărirea și aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001.
O altă critică se referă la lipsa calității procesuale pasive a recurentei în prezenta cauză, pentru motivele invocate inițial prin întâmpinare.
Motivarea recursului nu cuprinde indicarea temeiului de drept, însă dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în cauză, respectiv art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora "în cazul imobilelor cu destinația de locuință, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri bănești".
Imobilul pentru care se solicită despăgubiri a constituit locuința autoarei intimaților și a fost demolată după ce a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului, astfel că se încadrează în categoria imobilelor indicate în textul menționat.
Pe de altă parte, este de observat că obligația impusă Primăria comunei Pătulele constă în emiterea unei noi decizii care să cuprindă oferta de acordare a despăgubirilor bănești, urmându-se în continuare procedura prevederilor art. 36 și art. 37 din Legea nr. 10/2001 și nu la plata efectivă a respectivelor despăgubiri.
Actul atașat recursului, respectiv adresa nr. 458/2003 emisă de Autoritatea pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Ministerului Administrației și Internelor este un act administrativ, uzual în cadrul procedurii administrative la nivelul Comisiilor constituite în cadrul primăriilor. Mai mult decât atât, particularitatea imobilului în cauza de față nu se regăsește printre situațiile limitativ menționate în actul respectiv.
Nu poate fi reținută nici critica vizând lipsa calității procesuale pasive a recurentei.
Instanța de apel a reținut în mod corect că Prefectura are calitatea procesuală pasivă în cauză, față de dispozițiile art. 36 și următoarele din Legea nr. 10/2001 care prevăd atribuții exprese în sarcina prefecturii în procedura de acordare a despăgubirilor cu caracter reparator, în sensul Legii nr. 10/2001.
Față de considerentele expuse, recursul declarat în cauză, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5803/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5790/2005. Civil → |
|---|
