ICCJ. Decizia nr. 5790/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 209 din 1 iulie 2003, Tribunalul Gorj a admis acțiunea formulată de reclamantul G.N.V. împotriva pârâtelor SC L.R. SA Tg. Jiu și A.P.A.P.S. București, constatând că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în sumă de 232.080.000 lei, reprezentând contravaloarea unui teren în suprafață de 3.868 mp.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că terenul în litigiu a fost proprietatea părinților reclamantului, fiind expropriat prin Decretul nr. 383 din 26 iunie 1963.
în prezent, terenul este deținut în proprietate de către pârâta SC L.R. SA Tg. Jiu, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 2465/1995.
în condițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece restituirea în natură nu mai este posibilă, terenul fiind ocupat în totalitate de construcții, utilaje și căi de acces, necesare fabricării cimentului și varului.
Apelurile declarate de pârâte au fost respinse prin decizia civilă nr. 417 din 5 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova.
în ceea ce privește apelul A.P.A.P.S., curtea a constatat că principiul contradictorialității a fost respectat, deoarece pârâta a fost citată în proces, iar expertul a convocat părțile.
Instanța de fond a procedat corect prin faptul că nu a precizat modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, deoarece ele sunt determinate prin Normele metodologice de aplicare a legii, și se acordă, indiferent de modul de preluare al imobilului.
Neîntemeiat s-a considerat că este și apelul pârâtei SC L.R. SA, deoarece, conform art. 31 și art. 36 din Legea nr. 10/2001, instanța a stabilit doar valoarea de expertiză a terenului, urmând ca modalitatea și cuantumul despăgubirilor să fie stabilit pe baza Normelor metodologice.
Societatea pârâtă are calitate procesuală pasivă, deoarece este deținătoarea terenului în litigiu, fiind notificată în termen.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs pârâtele.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., pârâta SC L.R. SA arată că nu are calitate procesuală pasivă deoarece este unitate privatizată, A.P.A.P.S. pierzând calitatea de acționar prin înstrăinarea acțiunilor sale.
în această situație, notificarea trebuia adresată unității implicate în procesul de privatizare și nu unității privatizate.
Pârâta A.P.A.P.S. a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. arătând că, neobservând faptul că reclamantul nu a parcurs procedura administrativă prealabilă și constatând că acțiunea este admisibilă, instanța de apel a pronunțat o hotărâre care încalcă dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Se mai arată că a fost încălcat principiul disponibilității, deoarece expertul nu a convocat și această pârâtă, iar expertiza nu le-a fost comunicată.
Instanțele, consideră pârâta, s-au pronunțat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut, deoarece au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile în care reclamantul a solicitat plata contravalorii terenului.
Sub un ultim aspect, se arată că instanțele nu au clarificat dacă imobilul a trecut cu titlu în proprietatea statului, în funcție de acest aspect urmând a se stabili natura măsurilor reparatorii aplicabile.
Recursurile sunt fondate.
Reclamantul a notificat pe ambele pârâte, solicitând despăgubiri pentru o suprafață de 0,50 ha teren, expropriată. în urma notificării, SC L.R. SA a transmis reclamantului adresa nr. 108 din 8 ianuarie 2002, prin care îi comunică să se adreseze unității implicate în privatizare. Până la introducerea cererii de chemare în judecată, A.P.A.P.S. nu a transmis nici un răspuns persoanei ce a notificat-o.
Ca o consecință, acțiunea reclamantului nu este prematură, așa cum susțin pârâtele, deoarece lipsa unei dispoziții sau decizii, fie ea și de respingere, echivalează cu refuz de acordare a măsurilor reparatorii, situație în care, persoana interesată se poate adresa instanțelor de judecată cu o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită poate beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, atunci când au fost preluate cu titlu valabil.
Prin urmare, pentru a fi aplicabil, art. 27 din Legea nr. 10/2001 impune 2 condiții:
- imobilul să fi fost preluat de stat cu titlu valabil;
- imobilul să se afle în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate.
în cauză, este incontestabil că suprafața de teren solicitată de reclamant se află evidențiată în patrimoniul SC L.R. SA, societate comercială privatizată.
Cea de a doua condiție, însă, aceea a titlului în baza căruia a trecut în proprietatea statului, nu a fost pe deplin lămurită de instanțele de judecată.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul pretinde că terenul a fost expropriat prin Decretul nr. 383/1963, fapt confirmat și de raportul de expertiză efectuat în cauză.
Decretul nr. 383/1963 viza exproprierea unor terenuri în suprafață de 36, 2065 ha din comune ale fostului raion Tg. Jiu, printre care și comuna Bîrsești, proprietatea celor prevăzuți în anexa nr. 2.
La dosar se mai află și Decretul nr. 649 din 19 august 1965 privind exproprierea a 6,8849 ha teren din Comuna Bîrsești, proprietatea persoanelor prevăzute în tabelul anexă.
în condițiile în care anexa nr. 2 a Decretului nr. 383/1963 nu se află la dosar, înalta Curte constată că în tabelul anexă la cel din urmă decret de expropriere apare și suprafața 3.868 mp, proprietatea lui G.N. în același timp, se constată că suprafața terenurilor cuprinse în tabelul nominal anexă la Decretul 649/1965, depășește în total suprafața expropriată.
în aceste condiții, instanțele ar fi trebuit să lămurească momentul la care imobilul a trecut în proprietatea statului și actul normativ în baza căruia preluarea a avut loc.
în funcție de toate aceste elemente, urma a se analiza dacă statul a deținut sau nu un titlu valabil.
Valabilitatea titlului în baza căruia s-a realizat preluarea prezintă importanță în mecanismul Legii nr. 10/2001, deoarece, în funcție de aceasta, se determină atât persoana juridică ce urmează a fi notificată cât și natura măsurilor reparatorii cuvenite.
Față de cele ce preced, înalta Curte constată că instanța de apel în mod greșit a menținut soluția instanței de fond, deși nu a lămurit deplin starea de fapt pentru a stabili care din cele două persoane juridice notificate are obligația de a aplica prevederile Legii nr. 10/2001 și în ce limite. Pe cale de consecință, potrivit art. 312 cu referire la art. 314 C. proc. civ., recursul a fost admis, s-a dispus casarea hotărârii pronunțate și cauza a fost trimisă spre rejudecare Curții de Apel Craiova.
Cu ocazia rejudecării, se vor administra toate probele necesare pentru a se determina momentul la care a avut loc preluarea imobilului de către stat, inclusiv tabelul anexă la Decretul nr. 383/1963. Se va verifica dacă în anul 1963 nu a avut loc o preluare în fapt a terenului în litigiu, consfințită abia prin Decretul nr. 649/1965.
Dacă se va ajunge la concluzia că preluarea s-a realizat în temeiul acestui din urmă decret, urmează a se determina legalitatea preluării, față de împrejurarea că terenurile expropriate prin decret au o suprafață mai mică decât cea ce figurează în tabelele anexă.
După lămurirea acestor aspecte, instanța de apel va stabili persoana juridică care, conform legii este obligată la măsuri reparatorii, precum și natura acestora.
Cu ocazia rejudecării, se vor verifica și susținerile pârâtei A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) referitoare la încălcarea principiului contradictorialității.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5810/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5802/2005. Civil → |
|---|
