ICCJ. Decizia nr. 5807/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 12383/C din 24 noiembrie 2003, contestatoarea L.K.(E.) a solicitat anularea dispoziției nr. 191 din 14 iulie 2003 emisă de Primarul comunei Giarmata, jud. Timiș și prin care s-a respins notificarea pentru restituirea în natură a imobilului situat în Giarmata.
Prin sentința civilă nr. 176 din 16 februarie 2004 Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamanta L.K. împotriva pârâtului primarul comunei Giarmata, jud.Timiș.
Tribunalul a reținut că trecerea construcțiilor aparținând imobilului în cauză, înscris în C.F. Giarmata, în proprietatea statului, s-a făcut în baza Decretului nr. 223/1974, reclamanta fiind despăgubită cu suma de 35.000 lei și fiind incidente dispozițiile 1.4 B din Normele de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 preluarea nefiind abuzivă, astfel că dispoziția atacată este temeinică și legală.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin motivele de apel a susținut următoarele:
Dispozițiile art.1.4 B din H.G. nr. 498/2003 avute în vedere de instanța de fond și de pârât, modifică prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 12 din Legea nr. 10/2001 și contravin dispozițiilor art. 41 din constituție, invocându-se excepția de ilegalitate a acestor dispoziții, excepție nesoluționată de tribunal.
S-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. g) și art. 12 din Legea nr. 10/2001, reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru construcții, ținându-se cont de suma primită ca despăgubire în baza Decretului nr. 223/1974, iar în ce privește terenul trecut în proprietatea statului fără nici o despăgubire, se impune sau restituirea în natură sau dacă nu este posibil, acordarea de măsuri reparatorii, prin echivalent, pentru aceasta.
în apel, s-a solicitat efectuarea unei expertize topografice care să stabilească dacă restituirea în natură este posibilă, în ce proporție și modalitatea de intabulare.
în speță, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, admițându-se cererea reclamantei.
Raportul de expertiză tehnică efectuat de T.D. a concluzionat: din suprafața totală de 2977 mp poate fi restituită în natură suprafața de 2687 mp, valoarea suprafeței de 291 mp nu se poate restitui, fiind de 2910 Euro, valoarea actualizată a despăgubirilor încasate de reclamantă în baza Decretului nr. 223/1974 este de 8393,28 dolari SUA, valoarea tehnică a imobilului calculată pentru anul 1989 este de 81481 lei și la cursul valutar, de 19.539,81 dolari SUA, diferența de valoare reprezentând măsuri reparatorii de 9.086,97 Euro sau 11.146,53 dolari SUA.
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia civilă nr. 2145 din 6 octombrie 2004 a admis apelul declarat de L.K. împotriva sentinței civile nr. 176 din 16 februarie 2004 a Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu Primarul comunei Giarmata.
A schimbat în tot sentința în sensul că a admis contestația formulată împotriva dispoziției nr. 191 din 14 iulie 2003 emisă de Primarul comunei Giarmata.
A dispus anularea acestei dispoziții și a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție care să dispună restituirea în natură a suprafeței de teren de 2687 mp înscrisă în C.F. Giarmata, nr. top 527 și măsuri reparatorii, prin echivalent pentru suprafața de 291 mp, aferentă construcției, cumpărată de chiriași, suprafață evaluată la 2910 Euro și, de asemenea, măsuri reparatorii reprezentând echivalentul în lei a sumei de 9.086,87 Euro, sumă rezultată din diferența dintre valoarea actualizată a casei naționalizate din același număr de C.F. și valoarea actualizată a despăgubirilor primite de reclamantă, conform Decretului nr. 223/1974.
Instanța de apel a reținut că motivele de apel invocate inclusiv cele din oficiu, conform art. 296 C. proc. civ. sunt fondate, instanța de fond făcând o greșită aplicare a legii, încât se impune schimbarea în tot a sentinței, pentru următoarele considerente:
Construcțiile aparținând imobilului din C.F. Giarmata au fost preluate de către stat în baza Decretului nr. 223/1974, cu plată (35.000 lei) iar terenul a fost preluat fără plată în temeiul art. 2 din același decret coroborat cu art. 13 din Legea nr. 59/1974.
Dispoziția de respingere a cererii privind restituirea în natură a imobilului și măsuri reparatorii în echivalent, încalcă dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Pârâta și instanța de fond care a menținut dispoziția, s-au prevalat de dispozițiile art. 1 pct.4 lit. b) cap. II din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, considerând că preluarea de către stat a imobilului în baza Decretului nr. 223/1974 prin înstrăinare cu plată nu este abuzivă și prin urmare reclamanta nu poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 stabilind ce se înțelege prin imobil preluat abuziv, include prin dispozițiile de la lit. g) și imobilele preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit prin art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.
Dispozițiile clare și nesusceptibile de interpretare ale art. 2 prevăd, prin urmare, că au fost preluate abuziv atât imobilele cu titlu cât și cele fără titlu valabil, singura condiție fiind cea a preluării în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru a putea beneficia de măsuri reparatorii.
Art. 12 din Legea nr. 10/2001 prevede că în situația în care o persoană îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea sumei de bani, primite reactualizate, cu indicele de inflație.
în raport cu aceste dispoziții, reclamanta are dreptul la reparațiile prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Nu se poate da eficiență unor dispoziții dintr-un act normativ, cum este H.G. nr. 498/2003 care contravine legii pe care o și modifică, deși în scara actelor normative el este de rang inferior.
Caracterul abuziv al preluării imobilului rezultă și din faptul că pentru teren reclamanta nu a primit nici o despăgubire, despăgubirea fiind primită doar pentru casă.
Prin urmare, excepția de ilegalitate a art. 1.4 lit. b) din norma invocată de reclamantă este întemeiată cu consecința admiterii apelului reclamantei și implicit a acțiunii acesteia.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recursuri atât reclamanta L.K. cât și Primăria Giarmata, prin primarul său, G.Ș.
în recursul său, reclamanta a criticat hotărârea pentru că, în dispozitiv, nu a admis expres excepția de ilegalitate a dispozițiilor art. 1.4. lit. b) din Normele metodologice prevăzute în H.G. nr. 498/2003; nu a dispus restituirea în natură a suprafeței de 2687 mp teren, limitându-se la a obliga primarul comunei Giarmata la emiterea unei noi dispoziții și, în mod greșit, nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind intabularea în Cartea funciară a dreptului său de proprietate.
în recursul său, Primăria Giarmata critică hotărârea pentru înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor art. 1.4 lit. b) din Normele de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 498/2003.
Examinând cele 2 recursuri, prin prisma criticilor formulate și a normelor legale aplicabile în speță, se constată că numai recursul reclamantei este fondat, astfel că a fost admis și a fost modificată decizia nr. 2145 din 6 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara în sensul că a obligat pârâta la restituirea în natură, în deplină proprietate și posesie a terenului în suprafață de 2687 mp, înscris în C.F. Giarmata, nr.top 527 și a dispunerii înscrierii dreptului reclamantei în cartea funciară, dispunere ce s-a omis. în rest, au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei.
Cu privire la recursul Primăriei pârâte, acesta fost respins ca nefondat, nefiind de admis, ca printr-un act normativ de rang inferior, în speță, H.G. nr. 498/2003, să se modifice prevederile unei legi, anume cele ale Legii nr. 10/2001.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5879/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5792/2005. Civil → |
|---|
