ICCJ. Decizia nr. 581/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 581.
Dosar nr. 2874/2005
Şedinţa publică din 1 iulie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Mehedinţi sub nr. 7608 din 13 octombrie 2003 B.C., B.I. şi B.D. au formulat, în contradictoriu cu Primarul comunei Pătulele, Prefectura judeţului Mehedinţi şi Prefectul judeţului Mehedinţi, contestaţie împotriva deciziei nr. 126 din 12 septembrie 2003 emisă de Primăria comunei Pătulele solicitând anularea acesteia şi acordarea de despăgubiri băneşti estimate la 1.281.448.365 lei, cu reactualizarea lor la data plăţii, reprezentând c/val. construcţiilor preluate abuziv în anul 1950 şi demolate ulterior.
În cauză, au fost introduşi în calitate de pârâţi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Primăria comunei Pătulele.
Prin sentinţa civilă nr. 492 din 22 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi s-a admis contestaţia formulată împotriva pârâtelor Primăria comunei Pătulele şi Prefectura Mehedinţi, respingându-se excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Prefectura Mehedinţi.
S-a dispus anularea deciziei nr. 126 din 12 septembrie 2003 emisă de Primăria comunei Pătulele şi a fost obligată primăria să emită o decizie care să cuprindă oferta de acordare a despăgubirilor băneşti pentru imobilul situat în comuna Pătulele, evaluat la suma de 2.656.503.000 lei. S-a făcut şi aplicarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că prin Decizia emisă de primărie s-a făcut o greşeală gravă de interpretare a obiectului cu care a fost investită, reţinându-se că reclamanţii au solicitat restituirea în natură a bunurilor rămase de la autoarea B.A., când în realitate au fost solicitate numai despăgubiri pentru construcţiile preluate abuziv de stat în anul 1950 şi demolate ulterior.
S-a mai reţinut că reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite în temeiul art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 şi au făcut dovada dreptului de proprietate şi preluarea abuzivă, cu probele testimoniale şi hotărâri judecătoreşti pronunţate în temeiul Decretului nr. 118/1990, prin care s-a reţinut că în perioada 2 septembrie 1950–31 decembrie 1956 petiţionarii cu întreaga familie au fost obligaţi să părăsească locuinţa, fiind persecutaţi politic, iar imobilul a fost demolat după anul 1962.
Referitor la excepţia calităţii procesuale pasive a Prefecturii Mehedinţi, s-a reţinut că aceasta are calitate procesuală pasivă în temeiul dispoziţiilor art. 36 şi art. 37 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei sus-menţionate au declarat apel Primăria comunei Pătulele, apel nemotivat şi Prefectura Mehedinţi.
Această din urmă apelantă a criticat sentinţa sub aspectul respingerii excepţiei invocată şi în ceea ce priveşte acordarea greşită a despăgubirilor băneşti şi nu despăgubiri în echivalent.
Prin Decizia civilă nr. 3375 din 13 octombrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a respins ca tardiv apelul declarat de Primăria comunei Pătulele şi ca nefondat apelul declarat de Prefectura judeţului Mehedinţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost corect respinsă de către tribunal, raportându-se la prevederile art. 36 şi urm. din Legea nr. 10/2001.
Referitor la fondul cauzei s-a reţinut că potrivit dispozitivului sentinţei, primăria a fost obligată să emită o decizie care să cuprindă oferta de acordare a despăgubirilor băneşti pentru imobilele evaluate conform raportului de expertiză şi nu a fost obligată nemijlocit la acordarea despăgubirilor băneşti. S-a mai reţinut de asemeni, că în mod echitabil s-a precizat că oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri băneşti, imobilele în cauză încadrându-se în prevederile art. 18 lit. s) din Legea nr. 10/2001.
În termen legal Prefectura judeţului Mehedinţi a declarat recurs împotriva deciziei sus-menţionate, susţinându-se că în mod eronat instanţa de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 7, art. 8 şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât aceste dispoziţii legale se aplică unor alte categorii de imobile decât cele ce fac obiectul prezentei cauze. În susţinerea acestui motiv de recurs recurenta ataşează adresa nr. 458/2003 transmisă de Autoritatea pentru Urmărirea şi aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001.
O altă critică se referă la lipsa calităţii procesuale pasive a recurentei în prezenta cauză, pentru motivele invocate iniţial prin întâmpinare.
Motivarea recursului nu cuprinde indicarea temeiului de drept, însă dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în cauză, respectiv art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „în cazul imobilelor cu destinaţia de locuinţă, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri băneşti".
Imobilul pentru care se solicită despăgubiri a constituit locuinţa autoarei intimaţilor şi a fost demolată după ce a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului, astfel că se încadrează în categoria imobilelor indicate în textul menţionat.
Pe de altă parte, este de observat că obligaţia impusă Primăria comunei Pătulele constă în emiterea unei noi decizii care să cuprindă oferta de acordare a despăgubirilor băneşti, urmându-se în continuare procedura prevederilor art. 36 şi art. 37 din Legea nr. 10/2001 şi nu la plata efectivă a respectivelor despăgubiri.
Actul ataşat recursului, respectiv adresa nr. 458/2003 emisă de Autoritatea pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor este un act administrativ, uzual în cadrul procedurii administrative la nivelul Comisiilor constituite în cadrul primăriilor. Mai mult decât atât, particularitatea imobilului în cauza de faţă nu se regăseşte printre situaţiile limitativ menţionate în actul respectiv.
Nu poate fi reţinută nici critica vizând lipsa calităţii procesuale pasive a recurentei.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că Prefectura are calitatea procesuală pasivă în cauză, faţă de dispoziţiile art. 36 şi următoarele din Legea nr. 10/2001 care prevăd atribuţii exprese în sarcina prefecturii în procedura de acordare a despăgubirilor cu caracter reparator, în sensul Legii nr. 10/2001.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a dispune respingerea recursului declarat în cauză, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Prefectura Judeţului Mehedinţi împotriva deciziei nr. 3375 din 13 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5826/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5778/2005. Civil → |
|---|
