ICCJ. Decizia nr. 585/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 585
Dosar nr. 12128/1/2005
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 15 iulie 2004, reclamanta P.C. a chemat în judecată pe pârâta C.M.I. Constanţa solicitând:
- anularea sentinţei nr. 86 din 27 aprilie 2004 a Curţii de Arbitraj de pe lângă A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M. Bucureşti, deciziei nr. 95 din 25 iunie 2004 emise de A.T.C.O.M. Constanţa, hotărârii din 30 martie 2004 a Adunării Generale a C.M.I. Constanţa şi deciziei nr. 24 din 9 martie 2004 a aceleiaşi cooperative meşteşugăreşti;
- reintregarea sa în funcţia de economist şi preşedinte al C.M.I. Constanţa, cu începere de la 30 martie 2004;
- plata salariilor restante aferente celor două perioade şi funcţii, cu penalizările şi dobânzile legale;
- 300.000.000 lei despăgubiri morale pentru împiedicarea exercitării drepturilor de proprietar şi candidat la funcţia de preşedinte;
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 13.3 lit. f) din hotărârea nr. 4/2003 a A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M. Bucureşti şi art. 20.2 din statutul cooperativei, reclamanta a susţinut că:
- a lucrat la C.M.I. Constanţa din ianuarie 1970, îndeplinind, pe rând, funcţiile de contabil, şef birou, contabil şef, economist;
- la 12 februarie 2004 şi-a depus candidatura pentru funcţia de preşedinte al C.M.I. Constanţa.
- înainte de alegerile din 30 martie 2004, respectiv la 9 martie 2004, a fost abuziv concediată din funcţia de economist în cadrul compartimentului financiar;
- la 30 martie 2004, S.E., preşedinte al cooperativei, a împiedicat-o să participe la lucrările Adunării Generale, dând-o cu forţa afară din sală;
- A.T.C.O.M. Constanţa şi Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M. Bucureşti, prin Decizia nr. 95/2004 şi, respectiv, sentinţa nr. 86/2004, i-au respins contestaţiile formulate împotriva acestor măsuri.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1550 din 17 decembrie 2004, a disjuns capătul de cerere privind anularea hotărârii arbitrale, a admis excepţia necompetenţei materiale în referire la acest aspect, a declinat competenţa soluţionării capătului de cerere menţionat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei împotriva deciziei nr. 24/2004 şi a fixat termen la 7 ianuarie 2005.
S-a reţinut că:
- potrivit art. 364 C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată doar pe calea acţiunii în anulare, iar competenţa soluţionării unei asemenea pricini revine instanţei imediat superioare celei prevăzute de art. 324 C. proc. civ.;
- reclamanta a contestat Decizia nr. 24/2004, la 3 aprilie 2004, deci în termenul legal de 30 de zile dar s-a adresat unei instanţe necompetente.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, prin Decizia nr. 1586 din 25 mai 2005, a admis acţiunea în anulare, a desfiinţat hotărârea arbitrală şi a trimis cauza Tribunalului Constanţa, spre competentă soluţionare a contestaţiei.
S-a reţinut că:
- reclamanta a fost angajata unităţii pârâte în baza convenţiei individuale nr. 444/2001, care are natura juridică a unui contract de muncă;
- prin Decizia nr. 24/2004, emisă în baza art. 49 alin. (1) din hotărârea nr. 4/2003 a A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M., pârâta a dispus concedierea reclamantei ca urmare a desfiinţării locului de muncă din cauza dificultăţilor economice, apreciind că acest caz se regăseşte în art. 65 alin. (1) C. muncii;
- reclamanta, pe de o parte, a contestat Decizia de desfacere a contractului de muncă şi, pe de altă parte, a solicitat anularea hotărârilor Adunării Generale şi organelor ierarhic superioare care au soluţionat pe cale administrativă cererea sa de reintegrare;
- litigiul dedus judecăţii are ca obiect un raport de muncă, deci este nepatrimonial, astfel că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile Hotărârii nr. 4/2003 a A.T.C.O.M.-U.C.E.C.O.M. (referitoare exclusiv la litigiile patrimoniale), ci ale Codului Muncii şi Legii nr. 168/1999;
- în consecinţă, după epuizarea procedurii prealabile, litigiul trebuia să fie soluţionat de tribunal, ca instanţă de drept comun în materia raporturilor de muncă;
Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii acţiunii în anulare.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susţinut că Decizia atacată ar fi greşită deoarece:
- raporturile dintre cooperativele meşteşugăreşti şi membrii cooperatori au la bază o convenţie de asociere, şi nu un contract individual de muncă;
- datorită acestui caracter specific, subliniat şi de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 72/2001, competenţa soluţionării litigiului revenea Curţii de Arbitraj de pe lângă A.T.C.O.M.-U.C.E.C.O.M.
Aceste critici, a căror dezvoltare permite încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt nefondate deoarece:
- potrivit art. 340 C. civ., pot fi soluţionate pe calea arbitrajului doar litigiile patrimoniale, dacă privesc drepturi asupra cărora legea permite a se face tranzacţie;
- de asemenea, Legea nr. 168/1999, prin art. 32 şi art. 62, permite să fie arbitrate şi conflictele de interese, fără nici o deosebire, deci inclusiv cele nepatrimoniale;
- litigiul din cauză nu se încadrează însă în categoria conflictelor de interese şi are două componente, una principală, nepatrimonială, iar cealaltă accesorie şi patrimonială;
- această particularitate exclude, principial, posibilitatea soluţionării litigiului dedus judecăţii de către instanţa arbitrală;
- pe de altă parte, raporturile juridice dintre cooperative şi membrii cooperatori sunt considerate drept forme tipice ale raporturilor juridice tipice de muncă, deşi au la bază o convenţie de asociere;
- în atare situaţie, dezacordurile intervenite între partenerii raporturilor juridice analizate constituie tot conflicte de muncă, potrivit art. 248 alin. (1) C. muncii şi sunt supuse regulilor jurisdicţiei muncii, înscrise în Titlul XII din acelaşi cod;
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.M.I. Constanţa împotriva deciziei nr. 1586R din 25 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5938/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5703/2005. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
