ICCJ. Decizia nr. 5817/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5817
Dosar nr. 23251/2/2005
Nr. vechi 7250/2005
Şedinţa publică din 13 iunie 2006
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă constată următoarele;
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 8 mai 2004 reclamanţii M.R. şi M.M. au chemat în judecată Primăria Municipiului Bucureşti, Municipiul Bucureşti şi primarul general al Municipiului Bucureşti, pentru obligarea acestuia la emiterea dispoziţiei motivate la notificarea de restituire în natură a imobilului situat în B-dul E. Imobilul revendicat este compus din 3 camere cu dependinţe, cămară la mansardă, boxă la subsol şi cotă aferentă din terenul de 36% din suprafaţa totală de 380 mp şi un teren liber aflat în faţa casei de 54,63 mp. Terenul a fost cumpărat de M.D. inginer şi soţia M.R., profesoară în 1948 şi a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 807 din 20 septembrie 2004 a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să emită o dispoziţie motivată cu privire la notificarea nr. 1634 din 3 august 2001 formulată de reclamante imobilul revendicat.
Instanţa a constatat că lipsa răspunsului la notificarea depusă la 3 august 2001, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 prin care s-a stabilit că în termen de 60 de zile de la înregistrare unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie motivată asupra cererii de restituire în natură a imobilului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 208 din 8 februarie 2005 a respins ca nefondat recursul Municipiului Bucureşti prin primar.
S-a reţinut că termenul prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu este de recomandare, unitatea fiind obligată să se pronunţe înăuntrul acestui termen. Întrucât pârâţii nu s-au pronunţat asupra notificării reclamanţilor rămânând în tăcere mai bine de trei ani, fără ca acest lucru să le fie imputabil reclamanţilor, acestora trebuie să li se recunoască dreptul de a formula în justiţie o acţiune în realizarea dreptului prevăzut de lege în favoarea lor, în caz contrar încălcându-li-se dreptul de acces la justiţie prevăzut de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Împotriva acestei decizii a declarat în termen legal recurs Municipiul Bucureşti prin primarul general. Au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în susţinerea în drept a recursului şi s-a arătat în fapt că termenul de 60 de zile nu este de decădere ci de recomandare iar în cauză pârâtul nu este vinovat de necompletarea de către reclamanţi a dosarului.
Recursul este nefondat şi se va respinge pentru considerentele ce urmează.
În cauză instanţa de apel a făcut o corectă interpretare a textului de lege aplicabil şi, faţă de pasivitatea de care a dat dovadă instituţia administrativă sesizată cu notificarea, s-a constatat că s-au încălcat obligaţiile ce reveneau acesteia în temeiul art. 23 din Legea nr. 10/2001 şi, ca urmare, s-a dispus ca aceste obligaţii să fie îndeplinită, recte să se emită o dispoziţie motivată cu privire la notificarea reclamanţilor.
Situaţia de pasivitate nu se poate imputa reclamanţilor care la 3 august 2001 au depus odată cu notificarea şi actele doveditoare, acte depuse şi în copie la dosar din care rezultă dreptul acestora de a-şi revendica imobilul în calitate de persoane îndreptăţite.
Pârâţii nu au făcut dovada că nerezolvarea notificării s-ar fi datorat culpei reclamanţilor.
Constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 208 A din 8 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5811/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 570/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
