ICCJ. Decizia nr. 6042/2005. Civil. Despagubiri - daune morale si materiale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6042
Dosar nr. 27421/1/2005
Nr. vechi 10959/200.
Şedinţa publică din 20 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 8343 din 8 iunie 2004 reclamantul C.V. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a solicitat, în temeiul art. 504-505 C. proc. pen., obligarea acestuia să-i plătească.
- 2.2826.296 lei, în valoare reactualizată, reprezentând cota din despăgubirile civile pe care le-a plătit în baza hotărârii de condamnare, plus dobânda de 6% pe an;
- 38.243 lei, în valoare reactualizată, reprezentând drepturi salariale neacordate ca urmare a condamnării, calculate până în anul 1984;
- 25.310.000 lei, în valoare reactualizată, reprezentând cheltuieli judiciare;
- 2.000.000 dolari SUA daune morale.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 7-15 decembrie 1979 şi 17 martie-12 august 1980. Prin sentinţa penală nr. 1200/3 august 1982, definitivă, a fost condamnat, în baza art. 249 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea, la data de 2 decembrie 1979 a infracţiunii de neglijenţă în serviciu cu un prejudiciu de 8.905.182 lei, în paguba Combinatului petrochimic Midia, la 2 ani şi 6 luni închisoare; în baza art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 5/1965 la 1 an închisoare; în baza art. 1 din Decretul prezidenţial nr. 189/1981 au fost constatate graţiate pedepsele aplicate.
A mai menţionat reclamantul că prin sentinţa penală nr. 586 din 6 martie 2003 a Judecătoriei Constanţa, definitivă, a fost admisă cererea de revizuire, a fost anulată în parte sentinţa penală nr. 1200 din 3 august 1982 a Judecătoriei Constanţa şi s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen. iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 24-25 din Legea nr. 5/1965.
A mai precizat reclamantul că, urmare a reţinerii şi arestării preventive şi a condamnării a suferit prejudicii materiale şi morale.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 279 din 25 februarie 2005 a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.V. şi a obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să-i plătească: 135.813.483 lei plus 107.701.925 lei plus 43.280.857 lei daune materiale precum şi la 25.000 dolari SUA în echivalent în lei la data plăţii, daune morale.
S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 586 din 6 martie 2003 a Judecătoriei Constanţa, definitivă, a fost admisă cererea de revizuire, a fost anulată în parte sentinţa penală nr. 1200 din 3 august 1982 a Judecătoriei Constanţa, definitivă, şi s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. achitarea reclamantului C.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen. iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. pen. achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 24-25 din Legea nr. 5/1965.
S-a stabilit că reclamantul a suferit, ca urmare a hotărârii definitive de condamnare prejudicii materiale reprezentate de achitarea cotei părţi din suma stabilită ca despăgubire civilă, reducerea veniturilor sale salariale, efectuarea de cheltuieli pe parcursul desfăşurării procesului penal pentru plata onorariilor de avocat şi a celor pentru expert.
S-a considerat că prin reţinerea şi arestarea preventivă în perioada 7- 15 decembrie 1979; 17 martie-12 august 1980 precum şi prin condamnarea definitivă reclamantul a suferit prejudicii morale prin privarea de libertate, suferinţele psihice şi fizice îndurate în intervalul de timp scurs până la achitarea sa.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 696 din 18 iunie 2005 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul C.V., Ministerul Finanţelor Publice şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 279 din 25 februarie 2005 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
S-a arătat că temeiul răspunderii pentru repararea prejudiciului material şi moral îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (3) C. proc. pen. care fac trimitere la dispoziţiile art. 998-999 C. civ. şi consacră principiul general al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită.
În speţă, s-a arătat, a fost corect stabilit cuantumul daunelor morale la echivalentul în lei al sumei de 25.000 dolari SUA ţinându-se seama de durata detenţiei nelegale, timpul îndelungat scurs până la pronunţarea hotărârii definitive de achitare.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 696 din 18 iunie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, a declarat recurs reclamantul C.V. şi a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului daunelor morale pe care l-a considerat modic în raport cu suferinţele fizice şi psihice îndurate pe perioada celor cinci luni de detenţie şi repercusiunile ulterioare ale hotărârii de condamnare, marginalizarea socială a sa şi a familiei sale.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs şi Ministerul Finanţelor Publice, pentru Statul Român, a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că: dispoziţiile art. 504 C. proc. pen. permit numai repararea daunelor materiale care pot fi obiectiv determinate. Prejudiciile nepatrimoniale nu pot fi evaluate în bani, neavând o valoare economică.
Decizia curţii de apel a fost recurată şi de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa care a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că: în raport de dispoziţiile art. 505 alin. (1) C. proc. civ., echivalentul în lei al sumei de 25.000 dolari SUA acordată cu titlu de daune morale este prea mare în raport cu durata arestării preventive, 5 luni, durata procesului penal, faţă de complexitatea cauzei, nu a fost prea mare, termenul de soluţionare a acesteia a fost rezonabil, după punerea în libertate reclamantul a fost angajat la aceeaşi unitate de la data de 27 august 1980 şi până la data pensionării, 3 august 1998.
Recursurile declarate de reclamantul C.V., Ministerul Finanţelor Publice şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa vor fi respinse ca nefondate pentru următoarele considerente:
Instanţele de fond şi de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt.
Prin sentinţa penală nr. 1200 din 3 august 1982 a Judecătoriei Constanţa, definitivă, reclamantul C.V., maistru chimist tehnolog la Combinatul petrochimic Midia, a fost condamnat, în baza art. 249 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea la data de 2 decembrie 1979 a infracţiunii de neglijenţă în serviciu cu un prejudiciu de 8.905.182 lei la 2 ani şi 6 luni închisoare; în baza art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 5/1965 a fost condamnat la 1 an închisoare; în baza art. 1 din Decretul prezidenţial nr. 189/1981 pedepsele aplicate inculpatului au fost constatate integral.
Reclamantul C.V. a fost reţinut şi arestat preventiv în perioadele 7-15 decembrie 1979 şi 17 martie-12 august 1980.
După punerea sa în libertate, începând cu 27 martie 1980 reclamantul a fost reîncadrat în muncă la Combinatul petrochimic Midia unde a desfăşurat activitate până la data de 3 august 1998 când s-a pensionat.
Prin sentinţa penală nr. 586 din 6 martie 2003 a Judecătoriei Constanţa, definitivă, a fost admisă cererea de revizuire, a fost anulată în parte sentinţa penală nr. 1200 din 3 august 1982 a Judecătoriei Constanţa şi s-a dispus achitarea reclamantului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. (2) C. proc. pen. şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 24-25 din Legea nr. 5/1965.
Potrivit art. 504 C. proc. pen. persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite dacă în urma rejudecării s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare. Are dreptul la repararea pagubei şi persoana care, în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Repararea pagubei reprezintă atât repararea daunelor materiale cât şi a celor morale. Prin dispoziţiile art. 998-999 C. civ. se prevede că „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa dar şi de acela ce a cauzat prin „neglijenţă sau imprudenţă".
Art. 998-999 C. civ. consacră, în materia răspunderii civile delictuale, principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită şi culpabilă a unei persoane.
În speţă au fost respectate şi dispoziţiile art. 505 C. proc. pen. potrivit cărora la stabilirea întinderii reparaţiei se ţine seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate precum şi de consecinţele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă.
În prezentul litigiu cuantumul daunelor morale a fost just determinat, instanţele de fond şi de apel luând în considerare drept criterii de apreciere durata privării de libertate, suferinţele fizice şi psihice suportate de reclamant în perioada de detenţie, consecinţele în viaţa socială a acesteia a hotărârii de condamnare prin atingerea adusă onoarei, demnităţii acestuia.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va respinge recursurile ca fondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul C.V., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Constanţa, împotriva deciziei civile nr. 696/c/din 15 iunie 2005, a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6021/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5811/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
