ICCJ. Decizia nr. 5935/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5935
Dosar nr. 15056/1/2005
Nr. vechi 3671/200.
Şedinţa publică din 16 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Timiş la data de 3 mai 2004, reclamanţii D.A. şi L.H. au solicitat în contradictoriu cu primarul municipiului Timişoara anularea dispoziţiei cu nr. 557 din 8 martie 2004 emisă de pârât şi restituirea în natură a imobilului situat în Timişoara, înscris în C.F. Timişoara nr.top. 104 – 106/1.
Prin sentinţa civilă nr. 1161 din 20 octombrie 2004 Tribunalul Timiş a admis acţiunea reclamanţilor şi anulând dispoziţia atacată a dispus restituirea imobilului revendicat cu condiţia restituirii de către contestator a sumei de 23.556 lei actualizată cu indicele de inflaţie.
Prin aceeaşi sentinţă a atribuit reclamanţilor un drept special de folosinţă asupra suprafeţei de teren de 3025 mp şi a dispus înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate menţionat mai sus.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut în motivarea hotărârii că imobilul din litigiu a fost proprietatea reclamanţilor şi a mamei acestora, numita D.S., iar prin Decizia nr. 1452 din 4 august 1980 a fostului Consiliu Popular al judeţului Timiş imobilul a trecut în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 223/1974 cu plata unei sume de 7.852 lei către proprietar. S-a mai reţinut că dispoziţia nr. 557 din 8 martie 2004 prin care a fost respinsă notificarea reclamanţilor în temeiul art. 1.4. lit. B) din HG nr. 498/2003 este nelegală deoarece in baza Legii nr. 10/2001 [art. 2 lit. d)] reclamanţii erau îndreptăţiţi la restituirea imobilului preluat în baza Decretului nr. 223/1974 si pentru că aceştia sunt cetăţeni străini, în baza OG 184/2002 li s-a atribuit un drept de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 3025 mp.
Prin Decizia civilă nr. 107 din 21 ianuarie 2005 Curtea de Apel Timiş a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul primarul municipiului Timişoara, prin care a criticat hotărârea pentru nelegalitatea şi netemeinicia, rezultată din interpretarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi art. 1.4. lit. B) din HG nr. 498/2003 in sensul că s-a apreciat in mod gresit că preluarea imobilului a fost abuzivă.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut în motivarea hotărârii că potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001 sunt considerate a fi preluate abuziv de către stat nu numai bunurile dobândite fără titlu valabil ci şi cele cu titlu valabil iar prin art. 1.4. lit. B) din HG nr. 498/2003 din Normele metodologice adoptate prin HG 498/2003 s-a modificat esenţial Legea nr. 10/2001 în sensul că pentru persoana care a făcut cerere de plecare definitivă din ţară şi a înstrăinat locuinţa către stat preluarea imobilului nu este abuzivă.
Având în vedere principiul ierarhiei actelor normative, pe calea excepţiei de nelegalitate instanţa de apel a constatat nelegalitatea hotărârii de guvern şi a apreciat ca nelegală dispoziţia emisă de pârâtă.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel pârâtul, primarul municipiului Timişoara a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat că dispoziţia art. 1.4. lit. B) din HG nr. 498/2003 prevede o sancţiune pentru cei care au formulat cereri de plecare definitivă din ţară şi au înstrăinat locuinţa către stat, că din probele efectuate rezultă că imobilul din litigiu a trecut în proprietatea statului cu acordarea către foştii proprietari a unor despăgubiri reprezentând contravaloarea construcţiilor.
Recursul declarat de pârâţi va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin dispoziţia nr. 557 din 8 martie 2004 emisă de primarul municipiului Timişoara s-a respins notificarea nr. 128 din 30 ianuarie 2002 formulată de petenţii D.A. şi L.H. cu domiciliul în străinătate prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului (casă, curte şi grădină) situat în Timişoara cu nr.top. 104-106/1, motivat de faptul că imobilul a trecut cu plată în proprietatea statului şi că potrivit art. 1.4 lit. B) din HG nr. 498/2003 preluarea imobilului nu s-a făcut abuziv.
Cu privire la aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor acestui articol.
Prin această hotărâre de guvern s-au aprobat normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Aceste norme sunt de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi nu pot adăuga la lege ori modifica dispozitiile acesteia.
Potrivit Legii nr. 10/2001, Decretul nr. 223 din 3 decembrie 1974 privind reglementarea situaţiei unor bunuri apare ca fiind unul din actele normative în baza cărora preluarea s-a făcut abuziv, deoarece sancţiona părăsirea ţării de către cetăţenii români, condiţionând eliberarea vizei de trecerea a frontierei de înstrăinarea proprietăţii imobiliare.
Hotărârea instanţei de apel se priveşte ca legală iar Decizia contestată ca nelegală, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În aceste condiţii, în raport de cele mai sus arătate si de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul se priveşte ca nefondat şi se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primarul municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 107 din 21 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6105/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5942/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
