ICCJ. Decizia nr. 5874/2005. Civil. încuviintare executare silita. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5874
Dosar nr. 913/2005
Şedinţa de la 4 iulie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la 11 august 2004, Judecătoria Ploieşti a admis cererea de executare silită formulată de Biroul executorului judecătoresc M.S. şi a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu, constând în biletul la ordin emis la 29 martie 2002 de SC D. SRL pentru suma de 5614,42 dolari SUA, în favoarea creditoarei SC A. SRL.
În motivarea încheierii, judecătoria a reţinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 3711, art. 3731, art. 374-379 C. proc. civ.
Apelul declarat de debitorii SC D. SRL şi J.I. împotriva încheierii a fost admis de Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia civilă nr. 2746 din 29 octombrie 2004, care a schimbat în tot încheierea şi pe fond a respins ca neîntemeiată cererea de încuviinţare a executării silite, obligând creditoarea intimată să plătească debitorilor suma de 3.088.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În justificarea soluţiei, instanţa a învederat că, în vederea executării silite, era necesară emiterea prealabilă a unei somaţii, prevăzută de lege în materia biletului la ordin nefiind suficientă comunicarea cu debitorul a somaţiei prevăzută în art. 387 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva deciziei a declarat recurs creditoarea SC A. SRL.
Se reţine că încheierea primei instanţe s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., procedura în materia încuviinţării executării silite fiind, fără echivoc, necontencioasă.
Conform art. 721 C. proc. civ. „Dispoziţiile codului de faţă alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă (...)", iar Cartea a III-a (art. 331-339) C. proc. civ. cuprinde „Dispoziţii generale privitoare la procedurile necontencioase", astfel încât norma din art. 3731 C. proc. civ. se interpretează potrivit celei din art. 331-339 din acelaşi cod.
Potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ. „Apelul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei se judecă de tribunal (...)", iar art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „instanţa de executare este judecătoria (...)" care „încuviinţează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor" [art. 3731 alin. (2)].
Norma imperativă privitoare la compunerea instanţei de executare, de judecător unic, este prevăzută de art. 56 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în vigoare la data judecării în primă instanţă şi în apel.
Textul cuprins la art. 56 alin. (1) pct. 1 lit. a) din aceeaşi lege atribuie şi judecătorului stagiar competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite şi a celei de investire cu formulă executorie.
Ambele proceduri intermediare, între faza judiciară a procesului civil şi faza executării silite, sunt necontencioase şi caracterizate printr-o examinare sumară a titlului, nu printr-o judecată, limitându-se la un control formal de legalitate al acestuia.
Aşadar, soluţionarea cererii de către un judecător (chiar şi stagiar) nu poate să atribuie competenţa judecării apelului curţii de apel, iar când cererea se soluţionează de către preşedintele instanţei apelul să rămână de competenţa tribunalului [art. 339 alin. (3) teza I C. proc. civ.].
O asemenea divizare a competenţei judecării apelului în aceeaşi cerere nu poate fi primită, fiind în contradicţie cu principiul unicităţii căilor de atac, astfel că formularea din art. 339 alin. (3) C. proc. civ., „apelul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei" trebuie interpretată nu exclusivist literar, ci, în primul rând, sistematic şi teleologic.
În consecinţă, apelul a fost judecat de o instanţă necompetenţă, în speţă Curtea de Apel Ploieşti, ceea ce atrage casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei Tribunalului Prahova, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ. pentru judecarea apelului declarat împotriva încheierii din 11 august 2004 a Judecătoriei Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea SC A. SRL împotriva deciziei nr. 2746 din 29 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza Tribunalului Prahova, pentru competentă soluţionare în apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5943/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5872/2005. Civil. încuviintare executare... → |
|---|
