ICCJ. Decizia nr. 604/2005. Civil. Exequator - Legea nr.105/1992. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 604.
Dosar nr. 26760/1/2005
Nr. vechi 10298/200.
Şedinţa publică din 20 iunie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea transcrisă de Ministerul Justiţiei şi înregistrată la 11 iulie 2002, reclamanta S.M.A.T.I. U.M. Iaşi, prin reprezentanţi legali, a solicitat, recunoaşterea pe teritoriul României a hotărârii pronunţată de Judecătoria Economică de Circumscripţie Chişinău din Republica Moldova, la data de 5 martie 2001, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL Iaşi, prin care aceasta a fost obligată la plata sumei de 24.000 dolari SUA, plus cheltuieli de judecată şi transferarea sumelor încasate, în contul reclamantei.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 891 din 4 noiembrie 2002, a admis în parte acţiunea iar în baza dispoziţiilor art. 167 din Legea nr. 105/1992 a recunoscut ca producând efecte juridice pe teritoriul statului român, hotărârea pronunţată la 5 martie 2001 de Judecătorie Economică de Circumscripţie Chişinău, Republica Moldova şi a încuviinţat executarea în România a acestei hotărâri.
A respins cererea reclamantei privind transferarea în contul acesteia a sumelor ce urmează a fi încasate în baza acestei hotărâri.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele art. 171 din Legea nr. 105/1992 privind existenţa hotărârii străine, dovada caracterului definitiv al acesteia şi a înmânării citaţiei şi actului de sesizare.
În ce priveşte cererea de transferare în contul reclamantei a sumelor ce urmează a fi încasate în baza acestei hotărâri, s-a reţinut că această operaţiune urmează a fi efectuată după formularea unei cereri de executare silită a titlului executoriu.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 24 din 15 aprilie 2003 a respins excepţia privind tardivitatea formulării apelului şi apelul declarat de pârâta SC A. SRL Iaşi.
Prin Decizia nr. 4603 din 18 iunie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a admis recursul pârâtei şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de apel reţinând în esenţă că nu s-a răspuns criticilor vizând necitarea pârâtei pentru a participa la judecarea cauzei de către Judecătoria Economică de Circumscripţie Chişinău din Republica Moldova şi necomunicarea hotărârii pronunţată în dosarul nr. 6-90/2001, al aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 263 din 11 mai 2005, a respins apelul pârâtei, reţinând că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele art. 167 şi art. 174 din Legea nr. 105/1992 pentru recunoaşterea hotărârii străine în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat.
În cauză, a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. pârâta SC A. SRL Iaşi care reiterează susţinerile din faptele procesuale anterioare în sensul că, în mod greşit s-au recunoscut efectele hotărârii străine întrucât nu a fost citată la judecarea cauzei şi nu i s-a comunicat hotărârea, în vederea exercitării căilor de atac.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente.
Contrar susţinerilor recurentei, din actele existente la dosar, rezultă că aceasta a fost citată pentru termenul când Judecătoria Economică de Circumscripţie Chişinău din Republica Moldova, a procedat la soluţionarea cauzei, ulterior fiindu-i comunicată copie de pe hotărârea pronunţată de această instanţă (a se vedea, în acest sens, f.9-11 şi f.13, dosar 11161/2002, al Tribunalului Iaşi).
Ca atare, în mod corect s-a reţinut că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele art. 167 alin. (1) din Legea nr. 105/1992, „cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat", pentru recunoaşterea hotărârilor străine în România, întrucât pârâtei i-a fost înmânată în timp util citaţia pentru termenul când au avut loc dezbaterile în fond iar prin comunicarea hotărârii în cauză, i s-a dat posibilitatea exercitării căilor de atac.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SRL Iaşi prin lichidator SC I. SRL, împotriva deciziei nr. 263 din 11 mai 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6543/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 594/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
