ICCJ. Decizia nr. 6077/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6077
Dosar nr. 20847/2005
Şedinţa publică din 7 iulie 2005
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4211 din 28 aprilie 2004, Judecătoria Iaşi a admis acţiunea formulată de reclamanta I.T. împotriva pârâtului F.V.
A obligat pe pârât să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren de 0,4620 ha situată în extravilanul comunei Miroslava, parcela 1787 delimitată în schiţa anexa 2 a raportului de expertiză topometrică a ing. D.D., între punctele 1, 2, 3, 4, 5 şi 1, suprafaţă înscrisă în titlul de proprietate nr. 185920 emis în favoarea reclamantei la 20 iulie 2001.
A respins cererea privind obligarea pârâtului F.V. la demolarea construcţiilor edificate de el pe această suprafaţă de teren.
A respins cererea reclamantei privind obligarea aceluiaşi pârât la plata daunelor cominatorii pe zi de întârziere în executarea obligaţiei de a face.
A respins acţiunea civilă în revendicare formulată de reclamanta I.T. în contradictoriu cu pârâţii V.N. şi G.V.
A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâţilor V.N. şi G.V. la demolarea construcţiilor edificate de G.V.
A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâţilor V.N. şi G.V. la plata daunelor cominatorii pentru neexecutarea obligaţiei de a face.
A luat act că reclamanta a renunţat, în baza art. 246 C. proc. civ. la judecarea cererii privind obligarea la plata de daune materiale, cerere formulată în contradictoriu cu toţi pârâţii.
A admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant F.V. şi, în consecinţă:
A constatat că pârâtul-reclamant F.V. este constructor de bună credinţă a imobilelor edificate de el pe terenul reclamantului şi anume: casă compusă din două camere, bucătărie, hol, debara şi verandă, în valoare de 153.758.000 lei; anexă gospodărească constând dintr-o construcţie realizată pe fundaţie de beton şi pereţi din chirpici, învelită cu azbociment şi tencuită interior–exterior, în valoare de 27.453.000 lei, îmbunătăţiri fond, respectiv împrejmuire din scândură de stejar, pe fundaţie de beton, pe lungime de 58 ml, în valoare de 13.750.000 lei şi racord electric, în valoare de 33.081.000 lei.
A constatat că pârâtul-reclamant F.V. are un drept de creanţă asupra imobilului funciar al reclamantei, în sumă totală de 228,042.000 lei .
A obligat pe reclamanta-pârâtă I.T. să plătească pârâtului-reclamant F.V. contravaloarea acestor construcţii şi îmbunătăţiri, în sumă de 228.042.000 lei.
A instituit în favoarea pârâtului-reclamant F.V. un drept de retenţie asupra construcţiilor şi îmbunătăţirilor edificate de el, până la îndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei de plată a contravalorii acestora.
A dat în debit pe pârâtul-reclamant F.V. cu diferenţa de 3.236.240 lei, taxă de timbru aferentă creanţei recunoscute, către Administraţia Financiară Iaşi.
A compensat onorariile de avocat achitate de reclamanta-pârâtă I.T. şi de pârâtul-reclamant F.V.
A obligat pe pârâtul F.V. să plătească reclamantei suma de 1.597.500 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru şi suma de 2.800.000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert.
A obligat pe reclamanta-pârâtă I.T. să plătească pârâtului-reclamant F.V. suma de 17.286.240 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru şi onorariu de expert.
A obligat pe reclamantă să plătească pârâtului G.V. suma de 3.000.000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel reclamanta-pârâtă I.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Cererea de apel a fot timbrată iniţial cu taxa judiciară de timbru în valoare de 171.000 lei, achitată cu chitanţa seria ISXUC nr. 7845829 şi timbru judiciar de 3.000 lei.
La termenul din data de 24 septembrie 2004 stabilit pentru soluţionarea apelului, instanţa de apel a constatat, în temeiul Legii nr. 146/1997 că, în raport cu motivele de apel invocate de reclamantă I.T., aceasta trebuie să mai achite o diferenţă de taxă judiciară de timbru de 18.066.840 lei şi să depună timbru judiciar de 47.000 lei. Pentru acest motiv instanţa de apel a dispus amânarea judecării cauzei la 8 octombrie 2004 şi a pus în vedere apelantei-reclamante, prin apărătorul său, să îndeplinească obligaţia legală de plata a taxei judiciare de timbru şi să depună timbrul judiciar în cuantumul stabilit.
Prin decizia nr. 1533 din 8 octombrie 2004, Curtea de Apel Iaşi a anulat ca insuficient timbrat apelul reclamantei I.T. cu motivarea că aceasta nu s-a conformat obligaţiei legale de plată a diferenţei de taxă judiciară de timbru de 18.066.840 lei şi nu a depus timbrul judiciar de 47.000 lei, constatând că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta I.T. În dezvoltarea motivului prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a susţinut că deşi a depus la dosarul de apel, la data de 6 octombrie 2004, chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru şi timbrul judiciar în cuantumul stabilit de instanţă la termenul din 24 septembrie 2004 totuşi, instanţa de apel, cu ignorarea acestor dovezi, a anulat apelul ca insuficient timbrat, pronunţând o hotărâre nelegală. A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru judecarea apelului la Curtea de Apel Iaşi.
Recursul este fondat pentru considerentele care succed.
Potrivit prevederilor legale aplicabile în materie, taxele de timbru şi timbrul judiciar se plătesc anticipat [art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată şi art. 3 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar cu modificările ulterioare].
Instanţele judecătoreşti pot reţine, în condiţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, cereri sau acţiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea acestei obligaţii se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, dispoziţii incidente şi în cazul neaplicării timbrului judiciar.
În speţă, instanţa de apel a constatat, la termenul din data de 24 septembrie 2004, că în raport cu motivele de apel invocate de reclamanta I.T., aceasta trebuie să mai achite o diferenţă de taxă judiciară de timbru de 18.066.840 lei şi timbru judiciar de 47.000 lei, punându-i în vedere acesteia, prin apărătorul său, să îndeplinească această obligaţie legală de plată şi a dispus amânarea judecării cauzei la data de 8 octombrie 2004.
Din analiza actelor şi lucrărilor cauzei se constată că la data de 6 octombrie 2004, avocat M.S.C., în calitate de apărător al reclamantei I.T., a depus la dosar, prin registratura Curţii de Apel Iaşi, o cerere de amânare a judecării cauzei pentru imposibilitatea sa de prezentare la termenul din 8 octombrie 2004, din motive medicale în dovedirea cărora a depus un certificat medical. Prin aceeaşi cerere aceasta a învederat instanţei că reclamanta a achitat diferenţa de taxă judiciară de timbru de 18.067.000 lei, conform chitanţei seria ISXUC nr. 7940713 pe care a ataşat-o cererii, în original, fiind depuse totodată timbre judiciare de 50.000 lei (filele 23 – 24 din dosarul nr. 3710/2004 sal Curţii de Apel Iaşi).
Aşa fiind, se constată că hotărârea pronunţată la 8 octombrie 2004 prin care Curtea de Apel Iaşi a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamanta I.T. a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar întrucât acestea nu erau incidente în cauză, motiv pentru care recursul va fi admis, decizia atacată va fi casată iar cauza va fi trimisă aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta I.T. împotriva deciziei nr. 1533 din 8 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6086/2005. Civil. Constatare nulitate absoluta... | ICCJ. Decizia nr. 5851/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
