ICCJ. Decizia nr. 6316/2005. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6316
Dosar nr. 26677/1/2005
Nr. vechi 10215/200.
Şedinţa de la 27 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 6 septembrie 2000 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul S.A în contradictoriu cu pârâta SC T. SA a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâta să-i lase în deplină proprietate şi posesie bunurile imobile situate în Bucureşti.
În acţiunea întemeiată pe dispoziţia art. 480 şi urm. C. civ., art. 492 şi urm. C. civ., art. 49 alin. (1) şi (2), art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie şi art. 1 al primului Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale reclamantul a arătat că bunurile imobilele prezentate mai sus compuse din teren în suprafaţă de 3897 mp şi mai multe corpuri de case au fost proprietatea sa şi că au fost preluate abuziv fără titlu în proprietatea statului.
În şedinţa de la data de 22 noiembrie 2000 pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a Fondului Proprietăţii de Stat, Ministerului Transporturilor şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru a fi obligaţi să răspundă pentru evicţiune.
La data de 17 ianuarie 2001 pârâta şi-a modificat cererea, solicitând introducerea în cauză a A.P.A.P.S. care a preluat drepturile şi obligaţiile FPS.
În motivarea cererii pârâta SC T. SA a arătat că pretenţia reclamantului reprezintă o tulburare a dreptului de proprietate şi solicită astfel introducerea în cauză a celor de la care cu bună-credinţă a dobândit dreptul de proprietate pentru a fi apărată de evicţiune.
Ulterior, a solicitat înlocuirea Ministerului Finanţelor cu Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Transporturilor cu M.L.P.A.T.T.L. .
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acţiunii motivat de fapt că imobilul revendicat a fost preluat de stat cu titlu şi în prezent a fost dobândit prin operaţii legale şi cu bună-credinţă, ceea ce îi conferă calitatea de titlu translativ şi de drept câştigat.
La termenul din data de 17 ianuarie 2000 A.S.P.A.S. T. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a arătat că prin sentinţa civilă nr. 222 din 29 noiembrie 1995 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti s-a admis constituirea acestei asociaţii care a cumpărat de la FPS în baza Legii nr. 58/1991 un număr de acţiuni ce reprezintă valoarea capitalului social subscris al SC T. SA, restul fiind privatizat conform Legii nr. 55/1995 în cadrul programului de privatizare în masă pe bază de cupoane.
Prin încheierea de şedinţă din data de 17 octombrie 2001 (fila 147) s-a admis în principiu cererea de intervenţie, iar prin cea de la 29 mai 2002 s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi s-a dispus scoaterea din cauză a pârâtului chemata în garanţie A.P.A.P.S. pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Prin sentinţa civilă nr. 595 din 19 martie 2003 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de A.P.A.S. P. T. SA.
Pe fond a admis în parte acţiunea reclamantului S.A., decedat, şi continuată de moştenitorii A.S., S.G. şi S.Ş.A.I., a obligat pârâta SC T. SA să le lase reclamanţilor în deplină proprietate imobilul situat în Bucureşti, compus din suprafaţă de 3579,25 mp şi construcţii (mai puţin o parte aflată la etaj, de 50 mp conform schiţei anexe la raportul de expertiză efectuat de inginer T.V.). A respins cererea de chemare în garanţie a M.L.P.A.T.T.L. şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5.890.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii instanţa de fond a reţinut că prin actele depuse (actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 11705 din 5 mai 1943 la Tribunalul Ilfov, Secţia notariat, şi a proceselor verbale întocmite la data de 31 octombrie 1944, de către Comisia pentru înfiinţarea cărţilor funciare în Bucureşti) reclamanţii şi-au dovedit calitatea procesuală activă iar pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii s-a arătat că este neîntemeiată deoarece acţiunea a fost formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Cu privire la cererea de intervenţie în interes propriu, instanţa a arătat că aceasta este nejustificată în raport de prevederile art. 49 alin. (2), art. 50 C. proc. civ. şi obiectul prezentei cauzei, revendicare, intervenienta arătând că deţine un număr de acţiuni ce reprezintă un anumit procent din capitalul social al pârâtei, iar cu privire la chemarea în garanţie a M.L.P.A.T.T.L. s-a reţinut că aceasta este nejustificată, deoarece nu a fost realizat un transfer al dreptului de proprietate de la chematul în garanţie către pârâtă, dreptul de proprietate al SC T. SA fiind constituit în baza Legii nr. 15/1990.
În final, instanţa de fond a mai reţinut că buna-credinţă nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte revendicarea imobilului de către proprietarul acestuia de la care imobilul a fost preluat de stat fără titlu şi prin compararea titlurilor, este preferabil cel al reclamanţilor care provine chiar de la proprietarul imobilului, este mai vechi şi a fost transcris anterior celui deţinut de pârâtă.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat apel Ministerul Finanţelor Publice şi SC T. SA.
Apelantul Ministerul Finanţelor Publice a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de chemare în garanţie, reiterând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia, ca reprezentant al Statului Român.
Apelanta SC T. SA, în motivarea apelului său, a arătat că în mod greşit s-a apreciat că reclamanţii au calitate procesuală activă, că acţiunea este admisibilă pe dreptul comun, că A.S.P.A.S. T. nu are loc în proces, că s-a considerat în mod nejustificat că este inadmisibilă introducerea în cauză a M.L.P.A.T.T.L. si că admiţând introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice trebuia admisă şi cea a A.P.A.P.S. ca mandatar al statului în procesul de privatizare.
Cu privire la compararea titlurilor de proprietate apelanta a mai arătat că titlul reclamanţilor nu este preferabil deoarece dreptul său de proprietate a fost dobândit într-un cadru perfect legal, imobilul fiind cumpărat de la stat, şi că s-a procedat la compararea titlurilor pe dreptul comun deşi acţiunea era admisibilă numai pe baza Legii nr. 10/2001.
S-a mai arătat în continuare că instanţa de fond nu a ţinut cont că pe terenul revendicat se află opt construcţii cu destinaţie industrială, care au fost construite după ce terenul a trecut în proprietatea statului, că pe acest teren îşi desfăşoară activitatea o unitate productivă cu ateliere de reparaţii auto, astfel că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 27.1 din Legea nr. 10/2001.
În apel a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea SC T. SA, P.P., care a fost respinsă prin încheierea de şedinţă de la data de 13 aprilie 2005.
Prin Decizia civilă nr. 708/A din 27 aprilie 2005 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a admis apelurile formulate de pârâta SC T. SA şi de apelantul-chemat în garanţie Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a schimbat în parte sentinţa în sensul că, respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S., admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, admite cererea de chemare în garanţie faţă de A.V.A.S. şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
În motivarea hotărârii instanţa de apel a reţinut că acţiunea este admisibilă fiind promovată la 6 septembrie 2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, că reclamanţii au calitate procesuală activă, existenţa unei ipoteci nu presupune pierderea dreptului de proprietate şi oricum în cauză a operat prescripţia extinctivă [art. 1800 C. civ. rap. la art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958].
Cu privire la susţinerea potrivit căreia SC T. SA a cumpărat cu bună-credinţă imobilul deţinut cu titlu de către stat, instanţa de apel a reţinut că imobilul din litigiu a fost preluat de stat fără un titlu valabil şi în aceste condiţii actele juridice de înstrăinare sunt lovite de nulitate absolută şi că art. 27 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 se referă la imobilul preluat cu titlu valabil, nefiind astfel aplicabil în cauză.
Apărările formulate de pârâta SC T. SA, cu privire la existenţa unor construcţii pe terenul revendicat, s-au apreciat ca apărări formulate pentru prima dată în apel, că acestea nu justifică schimbarea soluţiei instanţei de fond şi că apelanta îşi poate valorifica drepturile sale în condiţiile art. 494 C. civ.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie a M.L.P.A.T.T.L. s-a reţinut că aceasta este nejustificată pentru aceeaşi motivare reţinută de instanţa de fond, şi anume că nu s-a realizat un transfer al dreptului de proprietate de la minister către beneficiarul certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
În ceea ce priveşte chemarea în garanţie a A.V.A.S., s-a reţinut că apelurile sunt întemeiate motivat de faptul că potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 coroborat cu art. 3 lit. j) şi art. 324 din OUG nr. 88/1997, A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă potrivit legii speciale.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel au declarat recurs pârâta SC T. SA, chemata în garanţie A.V.A.S. şi intervenienţii A.S.P.A.S. T. şi P.P.
Pârâta SC T. SA, întemeindu-şi recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., a criticat soluţia pentru nelegalitate şi netemeinice, arătând în esenţă că hotărârea a fost pronunţată neţinându-se cont de faptul că pârâta este proprietara de drept a imobilului revendicat, dobândit prin cumpărare, că proprietatea este garantată de stat, ambele părţi fiind de bună-credinţă, că acţiunea de revendicare şi comparare a titlurilor este inadmisibilă fără o prealabilă constatare a nulităţii absolute a unuia dintre acestea, că prin restituirea în natură a imobilului din litigiu, se diminuează patrimoniul societăţii, se pierde din locurile de muncă ale salariaţilor şi că actualii proprietarii spre deosebire de foştii proprietari nu au posibilitatea despăgubirii prin echivalent.
Chemata în garanţie A.V.A.S. întemeindu-şi recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, că dispoziţiile art. 324 din OUG nr. 88/1997 sunt aplicabile numai în situaţiile limitativ prevăzute de acest text, că neexistând aceste condiţii cererea de chemare în garanţie apare ca fiind prematur introdusă, dar ea apare şi ca inadmisibilă deoarece nu există un text legal prin care A.V.A.S. să aibă obligaţii de despăgubire a societăţii care a chemat-o în garanţie, precum şi a lipsei oricărui raport juridic generator de astfel de obligaţii de despăgubire din moment ce nu există o hotărâre irevocabilă prin care societatea este obligată la restituirea în natură a unor imobile care sunt evidenţiate cu titlu de active în patrimoniul acesteia şi această restituire nu s-a realizat.
Intervenienta A.S.P.A.S. T. a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că s-a nesocotit legislaţia privatizării SC T. SA, care a devenit o societate comercială cu capital integral privat, precum şi natura juridică a societăţilor pe acţiuni.
Intervenientul accesoriu P.P. a criticat hotărârea pronunţată în apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că nu s-a motivat respingerea calităţii sale procesuale pasive, precum si respingerea considerentelor privitoare la interesul general suscitat de refuzul A.V.A.S. de a acorda despăgubiri în caz de evicţiune.
Recursurile declarat de pârâta SC T. SA şi A.V.A.S. vor fi admise in raport de dispoziţiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ. pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul declarat de pârâta SC T. SA:
Din analiza actelor depuse la dosarul cauzei rezultă într-adevăr, aşa cum a arătat instanţa de fond şi cum a fost menţinut de instanţa de apel că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu valabil, că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 în forma de redactare în vigoare la data soluţionării apelului.
Insă, instanţa de apel, nu a analizat apărarea pârâtei SC T. SA potrivit căreia pe terenul a cărui restituire se solicită se află opt construcţii noi, cu destinaţie industrială care nu au existat înainte de trecerea terenului în proprietatea statului, motiv care, potrivit art. 10 din Legea nr. 10 din 8 februarie 2001, republicată, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, nu se pot restitui în natură.
Astfel potrivit dispoziţiilor acestui articol „în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
În aceste condiţii, instanţa de apel trebuia să lămurească situaţia de fapt, printr-o expertiză care să stabilească dacă cele opt construcţii la care se referă pârâta au aparţinut autorilor reclamanţilor, să procedeze la identificarea lor, să stabilească dacă sunt construcţii noi, precum şi data edificării lor. Urmare identificării acestora şi clarificării situaţiei lor juridice se va determina care este suprafaţa de teren ocupată de construcţii, suprafaţă care nu poate fi restituită în natură.
Pentru lămurirea acestei situaţii de fapt, recursul declarat de pârâta SC T. SA se va admite, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelurilor declarate de pârâta SC T. SA şi chematul în garanţie Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva hotărârii instanţei de fond.
Cu privire la recursul declarat de chemata în garanţie A.V.A.S., cum soarta cererii de chemare în garanţie depinde de soarta cererii principale, se va admite şi recursul declarat de A.V.A.S., urmând ca instanţa de apel să aibă în vedere cu ocazia rejudecării apelurilor, toate criticile formulate de A.V.A.S. în recurs.
În ceea ce priveşte recursurile formulate de intervenienţi.
Recursul declarat de A.S.P.A.S. T., este inadmisibil deoarece acesteia i s-a respins cererea de intervenţie în primă instanţă şi nu a declarat apel. Declarând direct recurs omisso medio, acesta se priveste ca inadmisibil.
Recursul declarat de intervenientul accesoriu P.P. va fi respins ca nefondat.
Faţă de acesta în mod corect s-a stabilit prin hotărârea instanţei de apel că nu are calitate procesuală deoarece este lider de sindicat şi cea care are calitate procesuală este pârâta SC T. SA ca unitate cu personalitate juridică. Intervenientul este unul din acţionarii societăţii pârâte.
În concluzie fată de cele susmenţionate în raport de dispoziţiile art 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile declarate de intervenienti vor fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâta SC T. SA şi chemata în garanţie A.V.A.S. împotriva deciziei 708/A din 27 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare apelurilor declarate de pârâta SC T. SA şi chematul în garanţie Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 595 din 19 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de intervenienta A.S.P.A.S. T.
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenientul P.P. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 632/2005. Civil. Strămutare | ICCJ. Decizia nr. 6259/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
