ICCJ. Decizia nr. 609/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 609.
Dosar nr. 4931/200.
Şedinţa publică din 7 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 iunie 2004 a Judecătoriei sectorului 2 a fost încuviinţată cererea de executare silită la cererea creditorului I.A. a titlului executoriu, act de adjudecare nr.72 din 14 mai 2004, prin care petiţionarul a devenit proprietarul imobilului situat în Bucureşti. Executarea a constat în predarea silită a imobilului ce a aparţinut debitoarei K.L.
Apelul declarat de debitoare împotriva acestei încheieri, de încuviinţare a executării silite, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 102 din 19 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
S-a avut în vedere că apelanta aduce critici ce vizează legalitatea titlului executiv, care nu pot fi analizate în cauza ce are ca obiect încuviinţarea executorie silite.
Împotriva acestei decizii, debitoarea K.L. a declarat recursul de faţă, motivat într-o singură frază, în care arată că actul de adjudecare a fost obţinut încălcându-se dispoziţiile executării silite însăşi şi nu poate constitui titlu de proprietate, bazându-se pe un proces verbal nesemnat de titular, supus sancţiunii nulităţii într-o altă acţiune la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.
Recursul nu este întemeiat urmând a fi respins ca atare.
Din cele redate rezultă că recursul nu vizează cererea de încuviinţare a executării silite, cu care instanţa a fost învestită, ci nelegalitatea şi netemeinicia ordonanţei de adjudecare, în temeiul căreia s-a solicitat executarea. Ori, aceste critici nu poate forma obiect în analiză în cauza de faţă în care instanţa a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de executare silită. Din actele dosarului rezultă că au fost îndeplinite în speţă cerinţele art. 373 alin. (1) C. proc. civ., întrucât cererea de executare a fost depusă la executorul judecătoresc, iar acesta a solicitat instanţei încuviinţarea executorie, depunând cererea creditorului urmăritor şi titlul executoriu.
Cum aceste înscrisuri au fost înaintate instanţei, conform textului menţionat, rezultă că în mod corect s-a admis cererea, în această fază de începere a executării nefiind admisibilă examinarea legalităţii şi temeiniciei titlului executoriu. Dealtfel recurenta a formulat o astfel de solicitare, în cadrul altui litigiu, la care a făcut referire prin motivele de recurs.
Aşa fiind, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea K.L. împotriva deciziei nr. 102 din 19 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6088/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6082/2005. Civil → |
|---|
