ICCJ. Decizia nr. 6116/2005. Civil. Conflict negativ de competenta. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6116
Dosar nr. 7851/2005
Şedinţa din 7 iulie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Lieşti sub nr. 852/2003, reclamantul L.C.C. a chemat în judecată pe A.L.I., L.I., L.M., M.S. şi pe T.A. solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care se va pronunţa în contradictoriu cu aceşti pârâţi, să se dispună nulitatea parţială a certificatului de moştenitor nr. 94 din 28 septembrie 1999 eliberat de Biroul notarului public F.U. şi, pe cale de consecinţă, să se constate averea succesorală rămasă de pe urma defunctului L.D., calitatea de moştenitori legali ai părţilor din proces, cotele ce se cuvin acestora şi să se dispună ieşirea din indiviziune, ca efect al partajului.
Judecătoria Lieşti, prin sentinţa civilă nr. 431 din 15 decembrie 2003, a respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulităţii parţiale a certificatului de moştenitor nr. 94 din 28 septembrie 1999 eliberat de BNP F.U. A respins totodată capătul de cerere privind partajul averii succesorale rămase de pe urma defunctului L.D., decedat la data de 30 iunie 1996, cu ultimul domiciliu în comuna Griviţa, jud. Galaţi, ca fiind nefondat şi formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, reclamantul L.C.C., care a invocat motive de nelegalitate şi netemeinice a hotărârii, apelul fiind înregistrat la Curtea de Apel Galaţi sub nr. 642/2004.
Curtea de Apel Galaţi, prin decizia nr. 867 din 3 iunie 2004, a admis apelul declarat de reclamant, a anulat sentinţa civilă nr. 43 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Lieşti şi a fixat termen pentru evocarea fondului la data de 30 iunie 2004, reţinând că în speţă au fost încălcate principiile publicităţii, ale contradictorialităţii şi ale dreptului la apărare al părţilor, hotărârea instanţei de fond fiind pronunţată şi cu nerespectarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Prin încheierea din 3 decembrie 2004 pronunţată în dosarul nr. 642/2004, Curtea de Apel Galaţi şi-a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Galaţi, în temeiul art. II alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 65/2004, aprobată prin Legea nr. 493/2004 şi art. 2 pct. 2 lit. b) C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Galaţi sub nr. 2590 din 17 decembrie 2004 iar la termenul de judecată din data de 15 februarie 2005, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale, excepţie pe care a admis-o şi, prin decizia civilă nr. 24 A din 15 februarie 2005, şi-a declinat, la rândul său, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamant. A constatat totodată ivit conflictul negativ de competenţă pe care, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., l-a trimis spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Tribunalul Galaţi a reţinut că, deşi prin O.U.G nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493/2004 a fost modificată competenţa materială a tribunalelor ca instanţe de apel, acestea urmând a judeca şi apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, în primă instanţă, în cazurile de împărţeală judiciară, cu excepţia celor care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, în speţă, Curtea de Apel Galaţi, prin decizia nr. 867 din 3 iunie 2004 a admis apelul şi a anulat hotărârea primei instanţe fixând termen pentru evocarea fondului. Or, în atare situaţie, deşi normele de procedură sunt de imediată aplicare instanţa sesizată iniţial era obligată să-şi păstreze competenţa.
Pe calea regulatorului de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte în favoarea Tribunalului Galaţi competenţa de soluţionare a apelului, pentru considerentele care succed.
Aşa cum reiese din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, Curtea de Apel Galaţi a fost instanţa investită iniţial cu soluţionarea apelului declarat de reclamantul L.C.C. împotriva sentinţei civile nr. 431 din 15 decembrie 2003 a Tribunalului Galaţi, în temeiul art. 3 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin O.U.G. 58/2004 publicată în M. Of. Partea I nr. 460 din 28 iunie 2003, aprobată, cu completări şi modificări, prin Legea nr. 195/2004.
Astfel, prin decizia nr. 867 din 3 iunie 2004, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de reclamant şi a anulat sentinţa civilă nr. 43 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Lieşti, fixând termen pentru evocarea fondului la data de 30 iunie 2004.
Ulterior, a intrat în vigoare O.U.G nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată in M. Of, Partea I nr. 840 din 14 septembrie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Lege nr. 493/2004, publicată in M. Of., Partea I nr. 1071 din 18 noiembrie 2004.
Prin art. I din O.U.G. nr. 65/2004 publicată în M. Of., Partea I nr. 840 din 14 septembrie 2004, a fost modificat pct. 2 al art. 2 lit. b) C. proc. civ. referitor la competenţa tribunalelor în sensul că aceste instanţe soluţionează, ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă în cererile de împărţeală judiciară, cu excepţia celor care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului. Corelativ, art. II din O.U.G. nr. 65/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 493/2004 publicată în M. Of. Partea I nr. 1071 din 18 noiembrie 2004 de aprobare a acestei ordonanţe, a statuat că:
„(1) Procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe;
(2) Căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit la curţile de apel. Prin declinarea competenţei.”
În speţă, deşi Curtea de Apel Galaţi a admis apelul reclamantului la data de 3 iunie 2004, pentru evocarea fondului a fost fixat un termen de judecată ulterior. Întrucât la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 195/2004, cauza era pendinte pe rolul Curţii de Apel Galaţi, această instanţă, a reţinut că prevederile ordonanţei sunt incidente în raportul juridic dedus judecăţii şi s-a dezinvestit, stabilind că tribunalul este competent să judece cauza.
Din interpretarea textelor de lege menţionate se constată că soluţia instanţei Curţii de Apel Galaţi este legală întrucât acestea cuprind norme de procedură ce privesc competenţa instanţelor, norme care sunt de imediată aplicare, incidente în soluţionarea apelului declarat de reclamant. Aşa fiind, având în vedere temeiurile ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili în favoarea Tribunalului Galaţi competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamantul L.C.C. împotriva sentinţei civile nr. 431 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Lieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Galaţi competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamantul L.C.C. împotriva sentinţei civile nr.431 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Lieşti.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iulie 2005. Monitorul Oficial
| ← ICCJ. Decizia nr. 6181/2005. Civil. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 6112/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
