ICCJ. Decizia nr. 6128/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6128
Dosar nr. 20692/200.
Şedinţa publică din 7 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. 2339/2003 reclamanţii I.A. şi I.N. au solicitat să se constate, în contradictoriu cu pârâţii D.V., L.M. şi L.L., nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3334/23 iulie 1998 privitor la imobilul situat în Constanţa, compus din teren de 250 mp şi construcţii încheiat cu pârâtul D.V., pentru caracter simulator asupra fraudei la lege şi preţ neserios, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2319 din 7 noiembrie 2002 cu privire la acelaşi imobil încheiat între pârâţi, pentru frauda la lege, şi de asemenea să se dispună restabilirea situaţiei juridice anterioare, inclusiv prin radierea înscrierilor în C.F.
În motivarea acţiunii s-a arătat că primul contract are un caracter simulatoriu, o cauză falsă şi ilicită, întrucât acordul de voinţă s-a format asupra unui contract de împrumut cu o dobândă de 20% lunar, iar aparenţa vânzării era menită „să garanteze" restituirea împrumutului şi a dobânzilor, iar pârâţii au recurs prin conivenţă la subînstrăinarea imobilului.
Prin sentinţa civilă nr. 4714 din 30 aprilie 2004 pronunţată de Judecătoria Constanţa, acţiunea a fost respinsă ca nefondată.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că între părţi s-au încheiat succesiv două contracte de vânzare-cumpărare, ambele fiind încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale şi a voinţei părţilor, iar preţul menţionat în primul contract este sincer şi serios.
Reclamanţii au declarat recurs împotriva acestei sentinţe, susţinând că instanţa de fond a interpretat eronat natura şi limitele sesizării formulată prin cererea de chemare în judecată, confundând mijlocul fraudulos cu frauda la lege.
Prin Decizia civilă nr. 1036/c din 5 octombrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa apelul a fost respins ca nefondat.
În motivarea acestei soluţii instanţa de apel a reţinut că reclamanţii au dedus judecăţii o acţiune în constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare pentru frauda la lege, invocând faptul că părţile au recurs la încheierea acestui act juridic pentru a disimula o operaţiune ilicită, respectiv împrumutul cu camătă. Pentru verificarea legalităţii acestui act se impune stabilirea scopului imediat al actului juridic, respectiv dacă actul juridic a avut o cauză licită şi morală, iar pe baza probelor administrate prima instanţă a reţinut corect că voinţa reală a părţilor a fost aceea de a încheia un contract de vânzare-cumpărare iar nu de împrumut, că actul de vânzare-cumpărare nr. 334/1998 a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale art. 948 C. civ. şi nu a urmărit simularea unei operaţiuni frauduloase sau ilegale, iar preţul nu s-a reţinut a fi „neserios".
În termen legal, reclamanţii au declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel, invocând ca temei de drept prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Din dezvoltarea motivelor de recurs, constând în principal în consideraţiuni teoretice asupra problematicii în cauză, se reţin critici privitoare la interpretarea total improprie, în viziunea recurenţilor, dată de instanţe raportului juridic dedus judecăţii, că nu s-a lămurit aspectul vizând „aparenţa de legalitate asupra unei convenţii ilicite care s-a realizat prin intermediul unui contract de vânzare-cumpărare ale cărui clauze nu sunt de natură a naşte rezerve prin ele însele, ci prin verosimilitatea tranzacţiei raportată la ansamblul raporturilor dintre părţi, la realizarea naturii prestaţiei/contraprestaţiei, în raţionalizarea unui scop plauzibil, verosimil, real pentru eludarea unei norme prohibitive, precum împrumutul cu camătă".
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanţii au investit instanţa cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a două contracte de vânzare-cumpărare, primul contract autentificat sub nr.3 334/1998 având, spun reclamanţii, un „caracter simulatoriu asupra fraudei la lege şi un preţ neserios", indicându-se ca temei de drept dispoziţiile art. 1175, art. 966 şi urm., art. 1303 C. civ.
Invocându-se nulitatea absolută a unui contract de vânzare-cumpărare, în mod judicios instanţa de apel a analizat elementele contractului, axându-se asupra cauzei (scopul) actului juridic, dacă aceasta a avut un caracter licit şi moral pentru ca actul respectiv să fie valabil încheiat.
Faţă de probatoriul administrat, instanţele au reţinut că voinţa reală a părţilor a fost aceea de a încheia un contract de vânzare-cumpărare iar nu de împrumut, astfel cum a fost materializat prin actul încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 948 şi urm. C. civ. şi nu s-a urmărit simularea unei operaţiuni frauduloase sau ilegale.
De altfel, de esenţa simulaţiei este existenţa unui act secret care modifică actul public, în sensul dispoziţiilor art. 1175 C. civ., ceea ce nici nu s-a susţinut în cauză şi evident nu s-a dovedit.
Instanţele au făcut o analiză judicioasă şi a preţului înscris în act şi au reţinut, pe baza probelor administrate, că acesta îndeplineşte condiţiile impuse prin dispoziţiile art. 1303 C. civ., respectiv acelea de a fi serios şi determinat de părţi, contrar susţinerilor recurenţilor.
Faţă de considerentele expuse, se priveşte ca nefondat motivul de recurs vizând interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi încălcarea sau aplicarea greşită a legii, ce ar atrage incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este de asemenea nefondat, Decizia pronunţată în apel fiind temeinic motivată şi nu se poate susţine că acesta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Deşi recurenţii au invocat şi incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor de recurs aceştia nu au indicat mijlocul de apărare sau dovada administrată asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat.
Pentru toate considerentele expuse, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii I.A. şi I.N. împotriva deciziei nr. 1036 din 5 octombrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6133/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6072/2005. Civil → |
|---|
