ICCJ. Decizia nr. 6619/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6619
Dosar nr. 21232/200.
Şedinţa publică din 9 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 5 noiembrie 2003 sub nr. 3092 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanţii R.A., P.M. şi P.I. au solicitat obligarea pârâtei SC T. SA Vâlcea să emită decizie de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 4160 mp situat în Râmnicu Vâlcea, sau să fie obligată să emită o ofertă de despăgubiri prin echivalent la valoarea ce va fi stabilită prin intermediul unei expertize.
Tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 459 de la 22 aprilie 2004 a admis acţiunea şi a obligat pârâta A.P.A.P.S. în conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 să emită decizie sau, după caz decizie motivată cuprinzând valoarea şi modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare şi a obligat pârâta şi la plata cheltuielilor de judecată; acţiunea a fost respinsă faţă de pârâta SC A.T. SA faţă de precizările cererii de chemare în judecată.
Apelul pârâtei A.P.A.P.S. a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 1871 de la 23 septembrie 2004 pronunţată în dosarul nr. 1755/2004.
În motivarea deciziei s-a reţinut că reclamanţii au notificat-o pe antecesoarea pârâtei, că faţă de situaţia societăţii comerciale, privatizată integral, notificarea prin care se solicită restituirea se adresează instituţiei publice implicate în privatizare şi că terenul a fost preluat de stat prin expropriere şi că nici excepţia prematurităţii nu este fondată câtă vreme notificarea a fost înaintată apelantei de către unitatea deţinătoare.
Decizia a fost recurată de apelanta A.V.A.S.
Prin motivele de recurs, întemeiate în baza dispoziţiilor art.304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., este criticată hotărârea pentru motivele ce succed.
1. Acţiunea formulată este inadmisibilă întrucât intimatul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative obligatorii, conform art. 109 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 27 din Legea nr. 10/2001 finalizată cu emiterea deciziei motivate de recurent.
2. Instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 deoarece pentru aplicarea lor este necesară îndeplinirea, cumulativ, a câtorva condiţii: imobilul să fie preluat de stat cu titlu valabil, constatarea valabilităţii sau nevalabilităţii titlului statului este un atribut exclusiv al instanţei de judecată şi imobilul să facă parte din patrimoniul societăţii privatizate; după îndeplinirea condiţiilor, persoana îndreptăţită va adresa notificarea exclusiv pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Intimaţii aveau obligaţia să depună toate actele doveditoare, obligaţie ce nu a fost îndeplinită, deoarece nu s-au depus dovezi referitoare la dreptul de proprietate, preluarea imobilului cu titlu, declaraţie că nu s-au primit despăgubiri, acte care să ateste calitatea de succesor precum şi deţinerea imobilului de către societatea comercială.
3. În ipoteza soluţionării pe fond, arată recurenta, persoanele îndreptăţite nu au făcut dovada dreptului de proprietate pentru că Decretul nr. 332/1949 de expropriere, ordonanţa preşedinţială din 1950 şi procesul-verbal nr. 27/1950 nu sunt înscrisuri ce demonstrează deţinerea legală în momentul preluării abuzive.
4. Nici una dintre instanţe nu s-au pronunţat asupra modalităţii de preluare a imobilului pentru a se stabili natura juridică a dreptului dobândit de stat, respectiv să se constate că au fost respectate condiţiile de fond şi de formă ale actului normativ de preluare.
Concluzionează recurenta că, în condiţiile în care nu sunt întrunite dispoziţiile art. 27 raportat la art. 22 din Legea nr. 10/2001, nu poate fi obligată la emiterea unor dispoziţii sau, după caz, a unei decizii motivate care să cuprindă valoarea şi modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare.
Recursul este nefondat pentru argumentele ce urmează.
1. Legea nr. 10/2001 nu face nici o precizare cu privire la ipoteza în care persoana juridică deţinătoare a imobilului nu emite decizie sau dispoziţia prevăzută de art. 25 (fost art. 23) din lege în termenul de 60 de zile, astfel că nu se poate refuza persoanei îndreptăţite dreptul de a se adresa instanţei competente, tribunalul, pe considerentul că cererea ar fi inadmisibilă şi prematur introdusă. Absenţa răspunsului persoanei juridice deţinătoare are valoarea unui refuz de restituire în natură ori de a face oferă de despăgubire, iar acest refuz trebuie cenzurat de tribunal, tot în condiţiile acestei proceduri speciale.
Incoerenţa legiuitorului şi necorelarea dispoziţiilor legale cuprinse în actul normativ de referinţă nu poate constitui o piedică în calea persoanei îndreptăţite de a-şi valorifica drepturile recunoscute de lege şi nici un temei de a o pune pe aceasta într-o situaţie de inferioritate faţă de persoanele care primesc răspuns în termenul prevăzut de lege, în condiţii în care persoana îndreptăţită nu are nici o culpă.
2. Prin cererea de chemare în judecată, precizată la 24 februarie 2004 (fila 72) intimaţii-reclamanţi au solicitat obligarea la emiterea ofertei de despăgubiri prin echivalent la valoarea stabilită prin expertiză, cerere întemeiată în baza dispoziţiilor art. 23 şi art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Rezultă astfel că reclamanţii, invocând dispoziţiile art. 27 din lege, au achiesat la ipoteza descrisă în articol şi anume faptul că titlul statului pentru imobilul preluat abuziv este valabil, ipoteză ce nu necesită administrarea vreunui probatoriu, câtă vreme persoanele îndreptăţite nu invocă vreo neregularitate a actului de preluare.
Notificarea transmisă către SC T. SA Râmnicu Vâlcea, respectiv SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea a fost însoţită de copia decretului de expropriere; planul terenului expropriat; ordonanţa preşedinţială pronunţată de Tribunalul judeţului Vâlcea la 19 aprilie 1950, copia procesului-verbal întocmit la 19 aprilie 1950 de portărel Ş.N. „copii ale certificatelor de moştenitori şi copii ale actelor de stare civilă a reclamanţilor (fila 3 din dosarul primei instanţe), probatorii ce atestă dreptul de proprietate al intimaţilor-reclamanţi, drept de proprietate recunoscut de stat prin emiterea decretului de expropriere, ale cărui dispoziţii au fost aduse la îndeplinire inclusiv prin intermediul executărilor judecătoreşti (corpul portarilor, fila 6, dosar primă instanţă).
3.4. Motivele de recurs dezvoltate sunt, în fapt, congruente criticilor referitoare la absenţa probatoriului în ceea ce priveşte titlul statului cât şi a dreptului de proprietate ale intimaţilor-reclamanţi asupra imobilului pentru care instanţele au obligat recurenta să emită dispoziţie sau, după caz, decizie motivată, cuprinzând valoarea şi modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare pentru terenul de 4,160 mp situat în Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că motivele de recurs întemeiate în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu subzistă, căci instanţele au aplicat corect dispoziţiile legii reparatorii.
Deşi recurenta invocă şi motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu sunt indicate mijloacele de apărare sau dovezile asupra cărora instanţa de apel nu s-a pronunţat şi care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii pentru ca instanţa de control judiciar să poată verifica, şi sub acest aspect, legalitatea deciziei pronunţate.
Faţă de argumentele mai sus arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 1871/A din 23 septembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 9 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6427/2005. Civil. Anulare înregistrare marca.... | ICCJ. Decizia nr. 642/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
