ICCJ. Decizia nr. 642/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 642
Dosar nr. 26811/1/2005
Nr. vechi 10349/2005
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2006
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 octombrie 2004, Z.C. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale prin U.M.02523 Bucureşti în calitate de reprezentant legal al Colegiului Militar „Mihai Viteazu" Alba Iulia cerând, în baza Legii nr. 10/2001, anularea deciziei nr. 7207 din 6 septembrie 2004, emisă de pârât şi obligarea acestuia să-i restituie în natură imobilul compus din construcţii şi teren, identic cu p.t. nr. 2978/6/1 din C.F. Alba Iulia şi preluat de stat prin expropriere.
Tribunalul Alba, prin sentinţa nr. 1118 din 20 mai 2005, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 753 din 20 mai 2005, a respins, ca nefondat apelul reclamantului cu motivarea că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 şi că măsurile reparatorii prin echivalent bănesc au fost refuzate.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs invocând greşita aplicare a dispoziţiilor legale la care face trimitere instanţa de apel. A cerut admiterea acţiunii sale.
Recursul este fondat în sensul incidenţei în cauză a regulilor de drept intertemporal prescrise aplicării imediate a legii civile noi, după cum urmează.
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta a invocat un drept subiectiv fundamentat direct şi imediat pe un act de preluare abuzivă a imobilului pretins, adică pe un raport juridic trecut. Efectele viitoare ale unui asemenea raport sunt imperativ determinate, după starea faptică a imobilului, prin dispoziţiile unei legi civile noi, respectiv ale art. 16 din Legea nr. 10/2001, în forma sa modificată prin art. I pct. 37 din Legea nr. 247/2005 (publicate în M. Of., partea I, nr. 653 din 27 iulie 2005).
Întrucât, pe planul dreptului intertemporal, aceste dispoziţii legale sunt obligatorii şi de imediată aplicare, iar, prin conţinut diferă esenţial de vechile reglementări, cuprinse în textul art. 16 (în forma sa nemodificată), se impune, în asigurarea dublului grad de jurisdicţie, admiterea recursului şi casarea hotărârilor pronunţate cu trimiterea cauzei la prima instanţă care urmează a da eficienţă şi aplicare legii noi. Instanţa de trimitere urmează a completa probatoriul dedus cauzei în raport de prevederile legii noi, inclusiv sub aspectul stării faptice a imobilului referitor la care, în primul ciclu procesual, susţinerile părţilor au rămas neexaminate.
Totodată, instanţa de trimitere va ţine seama de dispoziţiile art. 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Z.C. împotriva deciziei nr. 753/A din 20 mai 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează Decizia şi sentinţa nr. 1118 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Alba, cu trimitere spre rejudecare pentru completarea probelor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 6619/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6210/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
---|