ICCJ. Decizia nr. 6781/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6781
Dosar nr. 10010/2005
Şedinţa de la 15 septembrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea din 22 octombrie 2004 reclamanta S.F. a chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL Râmnicu Vâlcea pentru a fi obligată să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei perioada de vechime în muncă cuprinsă între 1 ianuarie 1999 şi 1 ianuarie 2002.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 16 alin. (3) C. muncii.
Cererea a fost soluţionată în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 146 din 1 martie 2005 pronunţată de Judecătoria Brezoi, împotriva căreia reclamanta a declarat apel la data de 8 martie 2005, apelul fiind înaintat spre soluţionare Tribunalului Vâlcea.
Prin Decizia civilă nr. 500 din 5 mai 2005 Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, şi-a declinat competenţa soluţionării apelului în favoarea Curţii de Apel Piteşti având în vedere dispoziţiile art. 2 pct. 2 şi art. 3 pct. 2 C. proc. civ.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a pronunţat Decizia civilă nr. 383/A din 21 iunie 2005, prin care a calificat calea de atac exercitată de reclamantă ca fiind recurs, a declinat în favoarea Tribunalului Vâlcea competenţa soluţionării recursului şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca regulator de competenţă.
Examinând conflictul negativ astfel ivit, Înalta Curte constată cele ce succed.
Potrivit art. 8 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, act normativ în vigoare până la data de 1 ianuarie 2007 conform prevederilor art. 297 alin. (3) C. muncii modificat prin Legea nr. 541/2003, refuzul de a înscrie în carnetul de muncă unele date rezultând din acte, comunicat celui în cauză în scris şi motivat, dă dreptul titularului carnetului de muncă de a se adresa cu plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul unitatea care a luat măsura respectivă, hotărârile pronunţate de judecătorii în soluţionarea plângerilor fiind definitive.
Prin art. 2821 alin. (1) C. proc. civ. în forma în vigoare la data pronunţării sentinţei de primă instanţă, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în anumite cazuri expres şi limitativ prevăzute, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
În raport cu cele arătate, sentinţa de primă instanţă din cauza de faţă nu este supusă apelului, ci numai recursului.
Potrivit art. 2 pct. 3 C. proc. civ. modificat prin Legea nr. 219/2005, text de imediată aplicare conform art. II alin. (1) din lege, tribunalul, ca instanţă de recurs, judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
În consecinţă, prezentul conflict negativ va fi rezolvat în sensul stabilirii competenţei Tribunalului Vâlcea ca instanţă de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Vâlcea competenţa soluţionării căii de atac exercitată de reclamanta S.F. împotriva sentinţei civile nr. 146 din 1 martie 2005 pronunţată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr. 56/2005.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6785/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6775/2005. Civil → |
|---|
