ICCJ. Decizia nr. 5655/2005. Civil
| Comentarii |
|
Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 6215 din 3 aprilie 2000, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.D.E. împotriva pârâților Consiliul General al Municipiului București și SC H.N. și drept consecință:
- a constatat nulitatea trecerii în proprietatea statului a imobilului situat în București;
- i-a obligat pe pârâți să-i lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul menționat.
Totodată, instanța a respins capătul de cerere privind completarea certificatului de moștenitor, ca lipsit de interes.
Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin decizia nr. 2980 din 16 noiembrie 2000 și Curtea de Apel București, secția civilă, prin decizia nr. 1361 din 8 mai 2001, au respins, ca nefondate, apelul și respectiv recursul, declarate de pârâtul Consiliul General al Municipiului București.
La 11 martie 2004, Municipiul București, reprezentat prin Primarul General, a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 6215/2000 a Judecătoriei sectorului 1 București, invocând motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
în dezvoltarea cererii, revizuientul a susținut că:
- reclamantul a pretins că ar fi unicul moștenitor al defunctei B.M., proprietara imobilului revendicat;
- certificatul de moștenitor prezentat de reclamant a fost însă ulterior anulat de Judecătoria sectorului 1 București prin sentința civilă nr. 9498 din 26 septembrie 2001, emițându-se un nou certificat, în care figurează ca succesor al defunctei încă o persoană, respectiv N.Ș., în calitate de nepot de fiică, cu o cotă de 1:
- ultima hotărâre judecătorească și noul certificat de moștenitor dovedesc nerespectarea regulii unanimității, acțiunea în revendicatre fiind promovată de un singur succesor coproprietar.
Pe cale de consecință, revizuientul a solicitat admiterea cererii și schimbarea în tot sentința criticată, în sensul respingerii acțiunii, ca inadmisibilă.
La data de 27 aprilie 2004, revizuientul a precizat că înțelege să invoce drept acte noi, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ, certificatul de căsătorie pe numele N.Ș., certificatul de naștere al aceleiași persoane, certificatul de naștere al numitei B.M.C., certificatul de deces al acesteia, precum și certificatul de deces al numitei B.M., toate anexate la cererea de revizuire.
Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 3100 din 4 mai 2004, a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă, precum și cererea intimatului reclamant B.D.E., privind obligarea revizuientului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată și a luat act că revizuientul și intimata SC H. SA nu au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a reținut că:
- ambele înscrisuri invocate de revizuient în cererea inițială sunt posterioare hotărârii criticate;
- înscrisurile menționate în precizarea ulterioară nu au fost reținute de intimatul reclamant, iar neprezentarea lor s-a datorat culpei revizuientului, care nu a făcut diligențele necesare procurării lor, și nu unor împrejurări mai presus de voința părților.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 2103 din 7 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient, cu motivarea că:
- sentința civilă nr. 9498/2001 a Judecătoriei sectorului 1 București întrunește cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. deoarece procesul în care a fost pronunțată s-a judecat concomitent cu litigiul în cauză, iar revizuientul nu avea de unde să știe despre existența acelui proces;
- înscrisurile noi, dacă erau cunoscute, nu ar fi dus însă la respingerea ca inadmisibilă cererii în revendicare deoarece hotărârea pronunțată în litigiu dintre intimatul-reclamant și N.Ș. are un efect declarativ și nu constitutiv de drepturi, iar hotărârea supusă revizuirii a profitat și celuilalt moștenitor;
- pe de altă parte, acțiunea în revendicare și cererea de restituire în natură întemeiată pe Legea nr. 10/2001 au aceeași finalitate, astfel că rejudecarea primei acțiuni în considerarea mai multor coproprietari, nu ar duce la o soluție de respingere, ca inadmisibilă.
Revizuentul a declarat recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând desființarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea cererii de revizuire.
Concret, recurentul a susținut că instanța de apel a interpretat greșit art. 4 din Legea 10/2001 și această lege în general deoarece;
- textul indicat are în vedere ipoteza restituirii cerute de mai multe persoane, când dreptul de proprietate se constată ori se stabilește în cote părți ideale, potrivit dreptului comun;
- legea menționată reglementează o procedură administrativă, diferit de acțiunea în revendicare;
De asemenea, recurentul a susținut că prin actele depuse a dovedit că intimatul reclamant nu era unicul proprietar al imobilului revendicat astfel că, potrivit regulii unanimității, se impunea respingerea acțiunii sale, ca inadmisibilă.
Criticile sunt fondate, deoarece:
- procesul finalizat prin hotărârea supusă revizuirii a avut ca obiect constatarea nulității titlului în baza căruia imobilul proprietatea defunctei mame a reclamantului a trecut în proprietatea statului potrivit Decretului nr. 92/1950, precum și revendicarea acelui imobil, iar nu restituirea lui în natură ori măsuri reparatorii în echivalent, conform Legii nr. 10/2001
- prin urmare, legea sus-menționată, care nu exista la data pronunțării hotărârii supuse revizuirii, nu poate constitui un argument în sprijinul soluției de admitere a cererii reclamantului, dată mai înainte și întemeiată pe dreptul comun.
Critica referitoare la regula unanimității este însă nefondată deoarece:
- în ipoteza în care ar fi cunoscut despre existența unui alt moștenitor instanța de fond trebuia să solicite intimatului reclamant să indice numele acestuia și adresa, pentru a-l introduce în cauză și a stabili poziția lui față de acțiunea în revendicare, neavând posibilitatea legală de a respinge de plano cererea, ca inadmisibilă;
- din actele depuse la dosar rezultă că litigiul cu privire la anularea certificatului de moștenitor a fost stins pe cale amiabilă, iar noul certificat cuprinde pe ambii moștenitori, precum și imobilul în discuție și este însoțit de un partaj voluntar, ceea ce înseamnă că sentința supusă revizuirii a profitat tuturor succesorilor defunctei proprietare.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ, recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6766/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5653/2005. Civil → |
|---|
