ICCJ. Decizia nr. 6954/2005. Civil
| Comentarii |
|
Reclamanta A.G.V.P.S. România a solicitat radierea din registrul special a federației denumită A.G.V.P.S. România, cu sediul în Bacău.
După un prim ciclu procesual, reclamanta și-a modificat cererea în sensul că a solicitat și dizolvarea pârâtei în temeiul art. 56 lit. a), b), c), raportat la dispozițiile art. 54 lit. c) din O.G. nr. 26/2000.
La 10 aprilie 2002, Ministerul Agriculturii, Alimentației, Pădurilor și Protecției Mediului a introdus cerere de intervenție în interes propriu și a solicitat, la rândul său dizolvarea pârâtei.
Tribunalul Bacău prin sentința civilă nr. 307/D din 22 mai 2002 a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost modificată și a dispus dizolvarea federației A.G.V.P.S. România cu sediul în Bacău, și a admis cererea de intervenție în interes propriu a M.A.A.P.P.M.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut, în esență, că motivul de dizolvare invocat de reclamantă, constând în faptul că scopul și activitatea acesteia au devenit ilicite și contrare ordinii publice, este dovedit în cauză.
împotriva sentinței a declarat recurs pârâta A.G.V.P.S. România cu sediul în Bacău.
Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 1895 din 9 decembrie 2002 a respins recursul ca nefondat, apreciind că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept.
La data de 11 decembrie 2002 declară recurs împotriva deciziei Curții de Apel A.G.V.P.S. România, cu sediul în Bacău.
în motivarea recursului pârâta a indicat următoarele motive de casare: instanța de apel a respins o excepție de ordine publică și anume faptul că instanța de fond a judecat în camera de consiliu și nu în ședință publică, inadmisibilitatea intervenției în interes propriu a Ministerului Apelor Pădurilor și Protecției Mediului, nu au fost îndeplinite și dovedite condițiile de dizolvare a federației în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 26/2000.
La termenul de judecată din 21 septembrie 2005 Curtea a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâtă împotriva unei decizii pronunțată în recurs, excepție invocată de intimați prin întâmpinările depuse în cauză.
Potrivit concluziilor scrise depuse de recurentă, recursul este admisibil, întrucât calea de atac împotriva hotărârii instanței de fond trebuia să fie calificată drept apel de către această instanță.
Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisidicțională.
în speță hotărârea atacată cu recurs era irevocabilă, fiind pronunțată de Curtea de Apel Bacău ca instanță de recurs.
Față de cele de mai sus noul recurs (recurs la recurs) a fost respins ca inadmisibil.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6973/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6950/2005. Civil → |
|---|
