ICCJ. Decizia nr. 70/2005. Civil
Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1092 din 10 iulie 2003, reclamanta SC A.T.T. SA Sighișoara a chemat în judecată pe pârâta N.M., solicitând evacuarea acesteia din locuința situată în Sighișoara, formată din două dormitoare cu suprafețele de 12,6 mp și 9,52 mp, o baie în suprafață de 12,6 mp motivat de faptul că pârâta nu are nici un titlu locativ.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta ocupă legal, în baza contractului de închiriere nr. 416/1994, un spațiu locativ, proprietate de stat și mai folosește o suprafață locativă, distinctă compusă din două dormitoare și o baie, repartizată de Primăria Sighișoara altei persoane în baza contractului de închiriere nr. 32/1997.
Prin sentința civilă nr. 1736 din 9 decembrie 2003 a Judecătoriei Sighișoara s-a admis acțiunea, s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul ocupat ce formează obiectul contractului de închiriere nr. 32, din 20 februarie 1997.
în motivarea sentinței, instanța a reținut că spațiul litigios îl reprezintă apartamentul 2 al imobilului folosit în baza unei repartiții și a unui contract de închiriere de fiica pârâtei până în 1989, când a părăsit țara, pârâta continuând folosința acestuia, repartizat unei alte persoane, care, însă nu a putut intra în spațiu.
împotriva acestei sentințe, a formulat apel pârâta N.M.
Prin decizia civilă nr. 143/A din 9 martie 2004, Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins apelul pârâtei, ca nefondat, reținând că în lipsa titlului locativ cerut de art. 21 din Legea nr. 114/1996, pârâta nu poate ocupa legal spațiul locativ din litigiu.
în contra deciziei sus menționate, a declarat reclamanta recurs prin care a cerut modificarea hotărârilor pronunțate în apel și la fond, în sensul respingerii cererii de evacuare formulată de reclamanta SC A.T.T. SA Sighișoara.
în motivarea recursului, pârâta a arătat că imobilul în care locuiește este compus dintr-un singur apartament cu mai multe camere, iar fiica sa a locuit în această locuință până în anul 1990 când a plecat din țară împreună cu părinții.
A mai arătat că a achitat chiria la zi și a invocat aplicarea dispozițiilor art. 1437 și art. 1452 C. civ.
Recursul este nefondat.
în cauză, există două contracte de închiriere distincte, nr. 416/1994 ocupat de pârâtă și nr. 32/1997 pe numele fiicei pârâtei K.I. beneficiara spațiului din litigiu, plecată din țară, existând, în realitate, două unități locative, chiar dacă în cartea funciară nu este efectuată dezmembrarea pe două apartamente a imobilului.
Este de observat că pârâta a atacat în justiție ordinul de repartiție care a stat la baza încheierii contractului de închiriere nr. 32/1997, însă, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă acțiunea civilă a fost respinsă ca nefondată.
în mod corect instanțele au dispus evacuarea necondiționată din apartamentul nr. 2, în lipsa titlului locativ cerut de art. 21 din Legea nr. 114/1996, pârâta nu poate ocupa legal spațiul din litigiu.
în cazul în speță când proprietara reclamantă a solicitat pe cale judecătorească evacuarea, nu mai pot opera dispozițiile art. 1436 și art. 1437 C. civ. privind tacita relocațiune a contractului de închiriere.
Față de cele ce preced recursul declarat de către pârâtă a fost respins ca nefondat.
← ICCJ. Decizia nr. 738/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 704/2005. Civil → |
---|