ICCJ. Decizia nr. 719/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 23 iunie 2003 reclamanții V.F. și V.S. au chemat în judecată pe pârâții M.Z. și M.G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata sumei de 100.000.000 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor pe care le-au adus la imobilul din comuna Valea Lungă, județul Dâmbovița, precum și instituirea unui drept de retenție asupra nemișcătorului până la achitarea de către pârâți a sumei solicitate.
Prin cererea reconvențională din data de 6 august 2003 pârâții M.Z. și M.G. au cerut obligarea reclamanților V.F. și V.S. la despăgubiri reprezentând lipsa de folosință a imobilului, contravaloarea unor recolte de lucernă, porumb, vie și pomi fructiferi, culese de reclamanți în ultimii trei ani, precum și contravaloarea unor copaci pe care aceștia i-au tăiat de pe o suprafață de pădure de 600 mp.
Judecătoria Moreni, prin sentința civilă nr. 852 din 15 octombrie 2003, a anulat ca insuficient timbrată acțiunea principală și a disjuns cererea reconvențională pentru a fi soluționată separat.
Prin sentința civilă nr. 1126 din 10 decembrie 2003 Judecătoria Moreni a respins ca neîntemeiată acțiunea reconvențională promovată de pârâții M.Z. și M.G.
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 896 din 26 martie 2004, în temeiul art. 297 C. proc. civ., a admis apelul declarat de pârâții M.Z. și M.G., a anulat sentința dată de Judecătoria Moreni și a reținut cauza pentru rejudecarea fondului.
împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamantul (pârât în cererea reconvențională) V.F.
Recursul este inadmisibil.
în conformitate cu prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000 "în cazul în care prima instanță a respins sau anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă".
în redactarea acestui text de lege, anterioară modificării lui prin O.U.G. nr. 138/2000, în situația în care prima instanță nu intra în cercetarea fondului, instanța de apel desființa hotărârea atacată și dispunea trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Rațiunea modificării prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. a fost aceea de a evita trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor cu celeritate posibilă, fără a fi private părțile de un grad de jurisdicție, tocmai datorită caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.
Evocarea fondului și judecarea procesului se realizează având în vedere caracterul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului, și, atât timp cât judecata nu a fost finalizată prin hotărârea definitivă la care se referă prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.
în atare situație, decizia prin care a fost anulată hotărârea apelată și a fost reținută cauza de către instanța de apel pentru judecarea în fond are caracterul unei hotărâri care nu este deci susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar odată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel.
Față de cele ce preced, recursul declarat în cauză se privește ca inadmisibil și a fost respins în consecință.
| ← ICCJ. Decizia nr. 75/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 738/2005. Civil → |
|---|
