ICCJ. Decizia nr. 7013/2005. Civil. Restituire bunuri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7013
Dosar nr. 9197/2003
Şedinţa publică din 22 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 201 din 2 aprilie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, admiţând excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P.I. în contradictoriu cu Statul Român.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, cererea reclamantului, prin care a solicitat restituirea unei mori ce a aparţinut bunicului său, este o acţiune în revendicare, iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, acţiunea în revendicare nu mai este posibilă decât în condiţiile speciale din legea privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv.
Apelul reclamantului a fost respins prin Decizia nr. 375 din 16 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Instanţa de apel a reţinut că, prin cererea sa, reclamantul nu îşi putea valorifica un drept de proprietate ce i-ar fi revenit în calitate de moştenitor al autorului defunct, regimul juridic al imobilelor preluate abuziv fiind reglementat de Legea nr. 10/2001. Legea specială presupune o procedură administrativă prealabilă obligatorie, pe care reclamantul trebuia să o parcurgă înainte de a se adresa instanţei de judecată.
Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs reclamantul.
Recursul declarat este nul.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază precum şi dezvoltarea lor.
Conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) din acelaşi cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi de instanţă din oficiu.
În recursul declarat, reclamantul nu aduce critici deciziei atacate, ci se rezumă doar să precizeze că imobilul a trecut în proprietatea statului fără temei legal şi că nu a beneficiat de un proces echitabil.
Un recurs motivat, în sensul dispoziţiilor art. 3021 C. proc. civ., ar fi trebuit să cuprindă prezentarea argumentelor pe care se bazează reclamantul pentru a demonstra că acţiunea sa este admisibilă, precum şi a celor ce l-au determinat să creadă că nu a beneficiat de un proces echitabil.
Afirmaţiile generale, ori cele străine de obiectul controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs, nu se încadrează în nici unul din motivele cuprinse în art. 304 C. proc. civ., situaţie în care intervine nulitatea prevăzută de dispoziţiile art. 306 alin. (1) din cod.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva deciziei nr. 375 din 16 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3660/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 4346/2005. Civil. Recurs → |
|---|
