ICCJ. Decizia nr. 702/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă la 27 ianuarie 1997 C.F.A.V. a chemat în judecată civilă pe pârâții Municipiul București prin Primarul General și Consiliul Local, H.V. și H.M. precum și pe SC C.I. SA București pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul nr. 11 din București, intervenit între chiriașii persoane fizice H. și ultima pârâtă în temeiul Legii nr. 112/1995 și ca urmare pârâții să fie obligați să-i lase imobilul în deplină proprietate și posesie.
în susținerea acțiunii s-au invocat de către reclamantă în calitate de moștenitoare legală a foștilor proprietari, trecerea fără titlu valabil a imobilului în proprietatea statului prin aplicarea greșită a Decretului nr. 92/1950, împrejurare stabilită cu autoritatea lucrului judecat prin sentința civilă nr. 485 din 5 mai 1994 pronunțată în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului București și dispoziția nr. 1191 din 19 august 1997 a Primarului general de restituire și predare-primire a unei părți din imobil.
Reclamanta a susținut totodată că vânzarea-cumpărarea apartamentului nr. 11 prin contractul intervenit între pârâții H. și SC C.I. SA este lovită de nulitate absolută, fiind întemeiat pe o cauză ilicită și încheiat cu rea credință.
Cerând prin întâmpinare respingerea acțiunii, pârâții H.V. și H.M. au cerut totodată chemarea în garanție a SC C.I. SA și obligarea acesteia în caz de admitere a acțiunii principale la restituirea sumei achitate cu titlu de preț la valoarea actualizată.
Prin întâmpinările formulate pârâții au cerut respingerea ca nefondată a acțiunii, invocând în esență faptul că au cumpărat cu bună credință, în temeiul Legii nr. 112/1995.
Soluționând litigiul în primă instanță prin sentința civilă nr. 1159 din 2 noiembrie 2000, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare și a obligat pe pârâți să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie apartamentul revendicat.
Totodată a fost admisă cererea de chemare în garanție cu consecința obligării SC C.I. SA București la restituirea către pârâții Hanganu a sumei de 24.000.000 lei reprezentând prețul vânzării.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că susținerile formulate de pârâți în apărare nu ar avea suport probator.
Sentința menționată a fost confirmată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 228 din 15 aprilie 2001, în urma respingerii apelurilor introduse de pârâții H.V. și H.M. pe de o parte și Municipiul București prin Primarul general pe de altă parte, ca nefondată.
Spre deosebire de prima instanță Curtea de Apel a reținut drept temei a nulității contractului de vânzare-cumpărare faptul că actul nu îndeplinește condițiile de validitate, în sensul că nu poate fi identificată persoana care s-a obligat la predarea bunului vândut, așa încât nici nu ar putea verifica dacă aceasta avea capacitatea de a contracta și dacă și-a dat valabil consimțământul.
Totodată s-a înlăturat apărarea pârâților cumpărători privind încheierea cu bună credință a actului de vânzare-cumpărare, întrucât aceștia nu ar fi dovedit împrejurarea că nimeni în situația lor nu ar fi fost în măsură să cunoască situația juridică a apartamentului la data vânzării, cât și susținerile lor privind culpa reclamantei care nu le-a notificat despre aceasta și ar fi întârziat punerea în executare a hotărârii judecătorești anterioare prin care a revendicat imobilul.
împotriva deciziei menționate au declarat recurs în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale legale, pârâții H.V. și H.M. și Municipiul București prin Primarul general în nume propriu și pentru SC C.I. SA.
Motivele de casare invocate de pârâți au vizat lipsa de temei legal a hotărârilor pronunțate cu privire la constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare.
La data de 2 februarie 2005 recurenții-pârâți H.V. și H.M. pe de o parte și intimata-reclamantă C.F.A.V. pe de altă parte, au înfățișat instanței de recurs tranzacția extrajudiciară autentificată prin încheierea nr. 27 din 4 ianuarie 2005 a Biroului Notarial M. București, solicitând să se ia act de convenția lor privind litigiul de față.
Din verificarea convenției, ratificată de părți în fața instanței rezultă în esență, voința acestora de stingere a litigiului în condițiile art. 1704 și urm. C. civ., achiesarea explicită a reclamantei la admiterea recursului declarat de pârâți și declarația sa în sensul recunoașterii dreptului de proprietate al recurenților-pârâți H.V. și H.M. asupra apartamentului nr. 11 din imobilul situat în București, și totodată voința sa privind renunțarea la judecata și la dreptul subiectiv.
Prin tranzacție s-a luat act totodată de remiterea sumei de 2000 Euro de către pârâții H., către reclamanta C.F.A.V. și s-a consemnat faptul că aceasta din urmă își rezerva dreptul de a solicita eventuale despăgubiri în condițiile și după procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Poziția procesuală adoptată de părți a fost confirmată de Municipiul București reprezentată de Procurorul general în nume propriu și pentru SC C.I. SA care a solicitat pronunțarea unei hotărâri pentru stingerea litigiului dintre părți în sensul convenției.
Constatând că cele stabilite de părți nu contravin dispozițiilor legale de drept material și procedural incidente, instanța a admis recursurile declarate de pârâții H.M., H.V. și Municipiul București prin Primarul general și a casat hotărârile pronunțate în cauză cu consecința respingerii acțiunii principale și a cererii de chemare în garanție ca lipsită de obiect.
în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 146/1997, reclamanta C.F.A.V. a fost obligată la plata taxei judiciare și a timbrului judiciar datorate statului pentru fond și apel în partea capătului de cerere de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare, sens în care s-a dispus darea în debit, hotărârea constituind titlu executoriu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3204/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3189/2005. Civil → |
|---|
