ICCJ. Decizia nr. 7049/2005. Civil. Conflict de muncă, litigii de muncă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7049
Dosar nr. 5078/2005
Şedinţa publică din 22 septembrie 200.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1206 din 18 martie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, a admis în parte contestaţia formulată de P.C. în contradictoriu cu intimata SC R.R.R.M.I. SA, pe care a obligat-o să achite contestatorului 10 salarii compensatorii, conform prevederilor art. 74 din contractul colectiv de muncă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că intimata a încetat contractul individual de muncă al contestatorului, în baza actelor normative care reglementează concedierea colectivă, dar nu a respectat prevederile art. 74 alin. (1) subalin. (3) din contractul colectiv de muncă în vigoare, în sensul acordării de compensaţii băneşti individuale, în cuantum de 10 salarii medii nete pe unitate, persoanelor disponibilizate.
Prin Decizia civilă nr. 1381/LM din 23 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, cu majoritate, a admis recursul intimatei, a modificat sentinţa şi a respins cererea privind plata a 10 salarii compensatorii.
Instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 2 alin. (4) din OUG nr. 8/2003, plăţile compensatorii se acordă lunar, conform contractului colectiv de muncă. Art. 74 alin. (1) al contractului colectiv de muncă aplicabil contestatorului prevede că părţile convin asupra plăţilor compensatorii, în funcţie de necesităţi şi posibilităţi, condiţie care nu s-a îndeplinit în cauză.
Judecătorul care a formulat opinie separată a apreciat că recursul nu este fondat, deoarece un contract colectiv de muncă nu poate fi afectat de o condiţie suspensivă, care depinde de un eveniment viitor şi incert, iar conform art. 37 şi art. 38 din Legea nr. 53/2003, orice tranzacţie, prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile prevăzute de lege, este lovită de nulitate.
Împotriva decizii Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs contestatorul.
Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile instanţelor de fond, date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi hotărârile date în apel.
Decizia atacată nu se înscrie în nici una din ipotezele avute în vedere de textul citat mai sus, fiind o hotărâre pronunţată de instanţa de judecată în cadrul unei proceduri de judecată a recursului.
Prin urmare, constatându-se că recurentul-contestator a uzat deja de calea de atac a recursului, faţă de principiul unicităţii, care funcţionează în materia căilor de atac, se reţine că al doilea recurs declarat împotriva deciziei pronunţate în recurs este inadmisibil şi urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 1381/LM din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sciale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7086/2005. Civil. încheiere de şedinţă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7006/2005. Civil → |
|---|
