ICCJ. Decizia nr. 7193/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7193
Dosar nr. 7253/200.
Şedinţa publică din 26 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 53 din 20 februarie 2003 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa; s-a admis în parte cererea formulată de reclamanţii R.G. şi R.A. , în contradictoriu cu Primăria Slobozia şi pe cale de consecinţă: s-a anulat dispoziţia nr. 761 din 1 aprilie 2002 emisă de Primarul municipiului Slobozia în sensul că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească titluri de valoarea nominală folosită în procesul de privatizare până la concurenţa sumei de 19.791.736 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţia nr. 761 din 1 aprilie 2002 Primarul municipiului Slobozia a respins cererea reclamanţilor pe considerentul că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului (casă) întrucât a fost demolat iar terenul aferent acestuia este ocupat. Că, reclamanţii nu au primit despăgubiri nici pentru casă şi nici pentru terenul aferent.
S-a mai reţinut că, devreme ce reclamanţii au fost expropriaţi în mod abuziv prin Decretul nr. 256/1985, au dreptul la despăgubiri prin echivalent, respectiv titluri de nominală folosire în procesul de privatizare până la concurenţa sumei de 19.791.736 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanţii R.G. şi R.A. şi de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Slobozia, împotriva sentinţei civile nr. 53 din 20 februarie 2003 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că deşi reclamanţii au făcut dovada calităţii de moştenitori testamentari de pe urma defunctului tată, respectiv socru, (R.T.) totuşi nu au făcut dovada proprietăţii imobilului revendicat în condiţiile Legii nr. 10/2001. Că, urmare a aplicării principiului neînrăutăţirii situaţiei reclamanţilor în propria lor cale de atac, art. 296 C. proc. civ., apelul va fi respins.
Cu privire la apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Slobozia fundamentat pe cheltuielile de judecată s-a reţinut că devreme ce, acesta a căzut în pretenţii, în mod corect instanţa de fond l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată în condiţiile art. 274 C. proc. civ.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs reclamanţii criticând-o ca fiind nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece:
- în mod greşit instanţele au reţinut că nu s-a făcut dovada proprietăţii imobilului în litigiu de vreme ce din probele existente rezultă contrariu;
- chiar în lipsa unui înscris, care din motive obiective nu a putut fi produs, s-a stabilit cu certitudine că imobilul în litigiu a aparţinut mai bine de 50 ani autorilor lor.
Recursul nu este fondat.
Reclamanţii R.G. şi R.A. au revendicat un imobil (construcţie) situat în municipiul Slobozia, şi terenul aferent acestuia în suprafaţă de 461 mp în condiţiile legii.
Ulterior, la instanţa de fond s-a stabilit că imobilul (casă) şi terenul aferent de 336 mp a fost expropriat conform Decretului nr. 256/1985. Casa a fost demolată în vederea construirii unui ansamblu de locuinţe, iar terenul este ocupat, raport de expertiză tehnică filele 56-57 dosar fond.
În conformitate cu prevederile art. 31 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 instanţa de fond a statuat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi, potrivit opţiunii exprimate, la titlu de valoare nominală folosită în procesul de privatizare în valoare de 19.791.736 lei, reprezentând echivalentul imobilului revendicat.
Instanţa de apel în mod judicios a statuat că, deşi reclamanţii au dovedit calitatea lor moştenitori testamentari ai defunctului, R.T. decedat la 3 noiembrie 1976, certificat de moştenitor, fila 20 dosar fond, totuşi nu au făcut dovada proprietăţii imobilului în litigiu în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Cu toate acestea, apelul reclamanţilor nu a fost respins ca urmare a aplicării principiului neînrăutăţirii situaţiei acestora în propria cale de atac, principiu consacrat în dispoziţiile art. 296 C. proc. civ.
De altfel, nici în faza de recurs reclamanţii nu au făcut dovada, cu acte, proprietăţii imobilului revendicat în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Susţinerea reclamanţilor în sensul că autorul lor R.T. a fost proprietarul imobilului în litigiu nu se coroborează cu nici o probă existentă la dosarul cauzei. Mai mult, din cuprinsul motivelor de recurs rezultă că „înscrisul cu care reclamanţii urmau să facă dovada proprietăţii imobilului revendicat nu a putut fi produs din motive obiective".
Pentru considerentele reţinute Înalta Curte va reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în consecinţă se va respinge recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 657 din 11 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanţii R.G. şi R.A. împotriva deciziei nr. 657/A din 11 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 26 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7240/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 712/2005. Civil → |
|---|
