ICCJ. Decizia nr. 7297/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7297
Dosar nr. 10213/200.
Şedinţa din camera de consiliu de la 28 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.M. a chemat în judecată pe B.D. solicitând ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile rămase de la autorul B.P. decedat la 27 ianuarie 1999 care a fost tatăl reclamantei şi soţul pârâtei. Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că a cerut în contradictoriu şi cu pârâtele C.M, D.M.L. şi B.N., şi constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. 119 din 29 martie 1999 eliberat de Biroul notarului public C.I., precum şi a contractului de vânzare-cumpărare nr. 538 din 31 martie 1999 încheiat la acelaşi notariat. De asemenea, reclamanta B.M. şi-a completat acţiunea cerând reducţiunea testamentului autentificat sub nr. 2698 din 6 noiembrie 1984 cât şi includerea în masa succesorală a unui autoturism Oltcit şi 614 acţiuni la SC B. Chitila.
Judecătoria Buftea, judeţul Ilfov, prin sentinţa civilă nr. 6725 din 28 noiembrie 2000 a respins acţiunea precizată.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V–a civilă şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 2852 din 20 noiembrie 2001 a respins ca nefondate apelurile declarate de B.M. şi B.D. împotriva sentinţei civile nr. 6725 din 28 noiembrie 2000 a Judecătoriei Buftea în contradictoriu cu intimaţii B.N., D.M.L. şi C.M.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, prin Decizia nr. 2823 din 18 decembrie 2002 a admis recursurile declarate de reclamanta B.M. şi pârâta B.D. împotriva deciziei nr. 2852 din 20 noiembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V–a civilă şi de contencios administrativ, pe care a modificat-o în sensul că a admis apelurile declarate de B.M .şi B.D. împotriva sentinţei civile nr. 6725 din 28 noiembrie 2000 a Judecătoriei Buftea.
A anulat sentinţa civilă apelată şi a trimis cauza la acelaşi tribunal pentru judecarea pe fond a cauzei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V–a civilă, prin Decizia nr. 1090/A din 12 mai 2003 a admis în parte acţiunea precizată şi completată formulată de reclamanta B.M. în contradictoriu cu pârâtele B.D., C.M. în calitate şi de succesoare a pârâtei B.N. decedată la 11 august 2002, şi D.M.L.
A anulat în parte certificatul de moştenitor nr. 119 din 29 martie 1999 şi a constatat că de pe urma defunctului B.P. au rămas ca moştenitori reclamanta B.M. în calitate de fiică şi pârâta B.D. ca soţie supravieţuitoare.
A dispus reducţiunea testamentului autentificat sub nr. 2698 din 6 noiembrie 1984 de Notariatul de stat SAI în limita cotităţii disponibile.
A respins capătul de cerere privind ieşirea din indiviziune.
A respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 538 din 31 martie 1999.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, prin Decizia nr. 2779 din 19 decembrie 2003, a admis recursurile declarate de B.M. şi B.D. împotriva deciziei nr. 1090/2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V–a civilă, pe care a casat-o în parte, iar ca instanţă de apel urmare modificării Codului de procedură civilă, prin OUG nr. 58/2003, a reţinut cauza pentru evocarea pe fond a capetelor de cerere privind ieşirea din indiviziune şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 538/1999.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei.
Aceeaşi Curte de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, prin Decizia nr. 1059 din 2 iunie 2004 a admis apelul formulat de reclamanta B.M. împotriva sentinţei civile nr. 6725/2000 a Judecătoriei Buftea şi în consecinţă:
Schimbă în tot sentinţa atacată şi pe fond constată nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 119 din 29 martie 1999 şi a contractului de vânzare-cumpărare nr. 538 din 31 martie 1999.
Ia act de renunţarea apelantei reclamante la judecarea capătului de cerere referitor la ieşirea din indiviziune.
Prin încheierea nr. 573 din 23 februarie 2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de D.M.L. (născută D.) şi C.M. împotriva deciziei nr. 1059 din 2 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 3 pct. 2 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 65 din 9 noiembrie 2004 aprobată prin Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004.
Ca atare, în temeiul art. II pct. 3 din Legea nr. 493/2004 s-a decis că recursul era în competenţa de soluţionare a curţii de apel.
La rândul ei Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă şi pentru cauze de minori şi de familie, prin Decizia nr. 868 din 29 iunie 2005 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării recursului declarat de D.(D.)M.L. şi C.M. împotriva deciziei nr. 1059 din 2 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionare.
Instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 3 pct. 21 C. proc. civ. aşa cum au fost modificate prin Legea nr.493/18 noiembrie 2004 prevăd în mod limitativ şi imperativ că de competenţa curţilor de apel sunt recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în apel.
Decizia atacată cu recurs a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti anterior modificării Codului de procedură civilă prin Legea nr. 493/2004.
Or, având în vedere că recursul nu a fost îndreptat împotriva unei hotărâri pronunţate de Tribunalul Bucureşti nu sunt incidente dispoziţiile art. 3 pct. 2 C. proc. civ., astfel încât se aplică regulile de competenţă generală prevăzute de art. 4 pct. 1 C. proc. civ. şi prin urmare competenţa soluţionării recursului aparţinând Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din examinarea dosarului cauzei rezultă că în speţă nu există conflict negativ de competenţă în sensul art. 20 şi urm. C. proc. civ. cât timp încheierea nr. 573 din 23 februarie 2005 de declinare a competenţei de soluţionare a recursului a fost dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pe de altă parte, chiar dacă prin renunţarea la capătul de cerere referitor la ieşirea din indiviziune, soluţionarea recursului declarat de D.(D.)M.L. şi C.M. împotriva deciziei nr. 1059 din 2 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 219 din 5 iulie 2005 publicată în M. Of. nr. 609 din 14 iulie 2005 ar fi revenit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în prezent, conform art. II alin. (3) din menţionate lege, prezentul recurs, prin voinţa expresă a legiuitorului revine în competenţa de judecată a curţii de apel.
Astfel, raportat la obiectul litigiului privind capătul principal de cerere constând în constatarea nulităţii absolute a unui certificat de moştenitor, obiect neevaluabil în bani, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din OUG nr. 138/2000, punct modificat ulterior prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2005 competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revenea judecătoriei. Potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ. aşa cum a fost modificat prin actele normative evocate apelul într-o asemenea cauză se judecă de tribunal, iar recursul, conform art. 3 pct. 3 din acelaşi cod, de către curtea de apel.
De asemenea, Legea nr. 219 din 5 iulie 2005 publicată în M. Of. nr. 609 din 14 iulie 2005 privind aprobarea OUG nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, statuează în art. II alin. (3) că recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi care potrivit acestei legi sunt de competenţa curţilor de apel, cum este cazul şi celui din speţă, se trimit la curţile de apel.
Astfel fiind urmează a decide competenţa de soluţionare a recursului declarat de D.M.L.(născută D.) şi C.M. împotriva deciziei nr. 1059 din 2 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantele D.M.L. şi C.M. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7309/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7240/2005. Civil → |
|---|
