ICCJ. Decizia nr. 7199/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7199
Dosar nr. 8315/200.
Şedinţa publică din 26 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 14 mai 2002 sub nr. 6542 la Tribunalul Prahova, secţia civilă, contestatorii D.N.M.I., M.A.C. şi N.I. în contradictoriu cu intimatele Prefectura Judeţului Prahova Primăria comunei Gura Vadului şi SC T. SA Gura Vadului au solicitat instanţei, în condiţiile Legii nr. 10/2001 obligarea acestora la retrocedarea în natură a imobilului teren curţi-construcţii în suprafaţă de 6450 mp clădire locuinţă, bucătărie sală de mese şi dormitoare situate în comuna Gura Vadului.
În motivarea contestaţiei s-a invocat că autorii contestatorilor au deţinut în proprietate imobilul respectiv, care a fost preluat de stat în mod abuziv, după anul 1945 şi că notificând pe intimate în condiţiile Legii nr. 10/2001, acestea nu au dat nici un răspuns.
Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1210 din 3 decembrie 2003, a admis excepţia de prematuritate a promovării contestaţiei, invocată din oficiu, a respins ca prematur introdusă contestaţia, formulată de contestatorii D.I., M.A.M. şi N.I. în contradictoriu cu intimatele Prefectura judeţului Prahova, Primăria comunei Gura Vadului şi SC T. SA Gura Vadului cu sediul în comuna Valea Călugărească.
Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, nu poate fi învestită de soluţionarea contestaţiilor împotriva deciziilor ori dispoziţiilor emise de către deţinătorul imobilului, ori, în speţă, nici una din intimate nu a emis o astfel de decizie, acţiunea fiind prematură. Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au declarat apel, criticând soluţia ca nelegală, în sensul că nu le-a fost respectat dreptul la apărare şi nu le-a fost dată posibilitatea să facă dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, iar I.A.S. T. SA a activat cu rea credinţă dând curs procesului de privatizare în condiţiile în care imobilul a fost revendicat.
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 920 din 29 martie 2004 a respins ca nefondat apelul contestatorilor M.A.C. şi D.I. în contradictoriu cu intimata-contestatoare N.I. şi cu intimatele-pârâte Prefectura judeţului Prahova, Primăria comunei Gura Vadului şi SC T. SA Gura Vadului, păstrând motivarea instanţei de fond.
Şi această decizie a fost supusă examinării căii extraordinare a recursului, exercitată de către reclamanţii D.I. şi M.A.C.
Motivele de recurs reiterează motivele din apel precizând în esenţă că a fost încălcat dreptul la apărare, hotărârile ambelor instanţe fiind lovite de nulitate absolută prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., că nu a fost respectat principiul contradictualităţii în sensul că, nici o probă nu poate fi opusă celeilalte părţi dacă nu i s-a dat posibilitatea de a se discuta cererea respectivă.
Recursul se vădeşte a fi fondat.
Pornind de la raţiunea adoptării Legii nr. 10/2001 exprimată în caracterul profund reparatoriu, legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de proprietar pentru abuzurile săvârşite de stat.
În acest cadru trebuie privite reglementările art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cu care în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură; în conformitate cu art. 24 alin. (1) al aceluiaşi act normativ, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deţinătorul imobilului este obligat, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1), să facă persoanei îndreptăţite ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Termenul în care unitatea deţinătoare trebuie să răspundă notificării persoanei îndreptăţite este imperativ, iar nu unul de recomandare.
Considerând că termenul are caracter imperativ iar excepţiile fiind de strictă interpretare, soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată ca prematur introdusă este greşită şi va fi înlăturată.
Indiferent dacă „ persoanei îndreptăţite" i se restituie în natură imobilul, ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un drept ca atare, unitatea deţinătoare este obligată ca asupra solicitării adresate pe cale de notificare, să se pronunţe printr-o decizie sau dispoziţie motivată.
Faţă de modul lacunar de reglementare a problemei se impune casarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei la instanţa de apel.
Având în vedere caracterul devolutiv al apelului care constă într-o reeditare a judecăţii pricinii în fond, instanţa de apel va dezbate toate problemele de fapt şi de drept invocate de părţi.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de trimitere va judeca pricina în fond, iar nu pe excepţie, astfel cum, în mod incorect s-a procedat, fiind obligată să examineze toate aspectele ce se desprind din cererea reclamanţilor, ca şi din motivele invocate în cererile de apel şi recurs, să răspundă criticilor aduse hotărârilor pronunţate.
În virtutea rolului activ, se va analiza atitudinea pârâtei în sensul eludării dispoziţiilor referitoare la obligativitatea emiterii deciziei spre a se impune pârâtelor să răspundă notificării de restituirii în natură a imobilului.
În considerarea celor expuse, se va admite recursul, se va casa Decizia recurată şi se va trimite cauza Curţii de Apel Ploieşti pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorii D.I. şi M.A.C. împotriva deciziei nr. 920 din 29 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7260/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 7205/2005. Civil → |
|---|
