ICCJ. Decizia nr. 739/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 739.
Dosar nr. 7326/200.
Şedinţa din camera de consiliu de la 29 septembrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 19 mai 2004, D.J.P.D.C. a chemat-o în judecată pe pârâta T.E. şi a solicitat să se constate abandonat şi să se dispună exercitarea drepturilor părinteşti de către Comisia pentru drepturile copilului Călăraşi pentru minora T.A.
Au fost invocate în drept prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1993.
Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa civilă nr. 859 din 30 iunie 2004 a admis acţiunea reclamantei aşa cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi prin care a solicitat respingerea acţiunii, deoarece Legea nr. 47/1993 a fost abrogată prin art. 75 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 273 din 21 iunie 2004.
Curtea de Apel Bucureşti, prin încheierea din 8 decembrie 2004 a constatat necompetenţa materială şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Călăraşi.
Instanţa a apreciat ca fiind aplicabile prevederile art. II alin. (2) lit. c) din OUG nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493/2004.
Tribunalul Călăraşi, prin Decizia civilă nr. 47 din 1 martie 2005 a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
A reţinut această instanţă că hotărârea atacată cu apel nu a fost pronunţată de judecătorie în primă instanţă şi că tribunalul nu poate soluţiona apelul într-o cauză pe care a soluţionat-o pe fond. A fost constatat conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă se constată:
Potrivit prevederilor legale în vigoare la data introducerii acţiunii tribunalele erau competente să soluţioneze cererile în materia dedusă judecăţii [Legea nr. 47/1993 art. 2 alin. (1)]. Hotărârile pronunţate de tribunale erau supuse apelului şi recursului.
Prevederile Codului de procedură civilă au suferit numeroase modificări, inclusiv în materia instanţelor competente să soluţioneze căile de atac (apel şi recurs, ori numai recurs).
Ultima modificare a codului citat s-a produs prin Legea nr. 219/2005 pentru aprobarea OUG nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Aceste prevederi procedurale sunt de imediată aplicare.
Conform art. II alin. (1) din legea citată, procesele în curs de judecată, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii.
Potrivit legii, astfel modificate, curţile de apel judecă, ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă (art. 3 pct. 2 C. proc. civ. modificat).
Astfel că, indiferent de competenţele stabilite prin norme procedurale anterioare, Curtea de Apel Bucureşti este competentă să judece apelul declarat împotriva hotărârii Tribunalului Călăraşi.
În consecinţă, se va stabili în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a apelului în cauza de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa soluţionării apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi împotriva sentinţei nr. 859 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Călăraşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7383/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7371/2005. Civil → |
|---|
