ICCJ. Decizia nr. 7330/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7330
Dosar nr. 19886/200.
Şedinţa publică din 29 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 13 martie 2003, reclamantul D.A. a chemat în judecată pe pârâţii SC L.R. SA şi A.P.A.P.S., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, în temeiul Legii nr. 10/2001, să fie obligaţi la despăgubiri în sumă de 700.000.000 lei reprezentând contravaloarea suprafeţei de 3.000 mp teren situat în intravilanul cartierului B. preluat abuziv în temeiul Decretului nr. 383/1963.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a notificat pârâtele dar nu i-au dat nici un răspuns în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin notificări a solicitat despăgubiri băneşti întrucât terenul expropriat este ocupat de construcţii proprietatea SC L.R. SA.
Pârâta SC L.R. SA a formulat întâmpinare invocând lipsa calităţii sale procesuale pasive întrucât este o unitate privatizată, notificarea fiind comunicată A.P.A.P.S.
Prin sentinţa civilă nr. 312 din 6 noiembrie 2003, Tribunalul Gorj, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul D.A. în contradictoriu cu A.P.A.P.S. şi în consecinţă:
A stabilit că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent conform raportului de expertiză şi suplimentului la acesta în sumă de 115.568.492 lei.
A respins acţiunea faţă de pârâta SC L.R.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, din actele prezentate de părţi şi valorificate de expertiză a rezultat că terenul preluat de stat cu titlu valabil este de 1407 mp fiind evidenţiat în patrimoniul SC L.R. diferenţa de până la 3000 mp aflându-se în patrimoniul altei societăţi comerciale, respectiv SC F. SA.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, pârâta A.P.A.P.S. invocând încălcarea principiului contradictorialităţii în sensul că nu au fost puse în discuţia părţilor toate aspectele de fapt şi de drept, nefiind respectate condiţiile privind administrarea probei cu expertiza tehnică şi faptul că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 1708 din 14 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta A.V.A.S.
Instanţa de apel şi-a motivat soluţia, pornind de la faptul că pe tot parcursul judecăţii pârâta a fost legal citată, nu s-a prezentat la termenele fixate, nu a formulat întâmpinare şi nu a solicitat probe.
Pe de altă parte, în dosarul nr. 1205/2003 al Tribunalului Gorj la dosar există dovezile de comunicare a citaţiilor adresate pârâtei pentru termenele de judecată din 24aprilie 2003 (când s-a pus în discuţie cererea reclamantului pentru încuviinţarea efectuării în cauză a unei expertize tehnice )şi la 3 iulie 2003 când s-a numit expertul.
A mai susţinut că, părţile au fost convocate de către expert pentru ziua de 4 septembrie 2003 prin cărţi poştale ale căror chitanţe au numirile 8915, 8916 şi 8917 din 26 august 2003, fiind astfel respectate dispoziţiile art. 208 C. proc. civ.
A înlăturat ca nefondată şi critica vizând încălcarea prevederilor art. 129 C. proc. civ., motivat de împrejurarea că reclamantul a înţeles să pretindă măsuri reparatorii în echivalent, iar nu despăgubiri băneşti.
Or, prima instanţă nu şi-a depăşit atribuţiile confirmate de lege, în cauză fiind îndeplinite cerinţele art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În contra acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta A.V.A.S., ca succesoare a A.P.A.P.S.
Motivele de recurs, amplu dezvoltate, au fost învederate în pct. 5 şi 9 al art. 304 C. proc. civ., şi reiterează motivele de apel cu privire la încălcarea principiului contradictorialităţii şi faptul că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut încălcând astfel şi principiul disponibilităţii.
Pe cale de excepţie, recurenta-pârâtă a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, fiind încălcată procedura administrativă prealabilă.
Recursul nu este fondat.
Reclamantul a adresat notificări în temeiul Legii nr. 10/2001 către SC L.R. SA ca unitate deţinătoare, aceasta răspunzând prin adresa nr. 388 din 24 ianuarie 2002, în sensul că este privatizată, situaţie în care, conform prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuia adresată instituţiei publice implicată în privatizări.
A.P.A.P.S., notificată, avea obligaţia să răspundă prin emiterea unei decizii motivate asupra cererii reprezentând contravaloarea suprafeţei de 3000 mp teren situat în intravilanul cartierului Bârseşti.
Eludarea dispoziţiilor referitoare la emiterea unei decizii, lipsa intimatei de a face o ofertă echivalează cu oprimarea procedurii administrative.
Prin urmare, critica pârâtei că reclamantul nu a parcurs procedura administrativă, este nefondată.
Conduita culpabilă a recurentei nu poate afecta interesul reclamantului şi nici să-l lipsească de liberul acces la justiţie pentru a-şi apăra drepturile prevăzute de lege.
Nici critica referitoare la încălcarea principiului contradictorialităţii constând în încălcarea formulelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.105 alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi primită.
Recurenta a fost legal citată, nu a formulat întâmpinări, nu s-a prezentat la termenele de judecată, prin urmare nu există vătămare, ea însăşi fiind în culpă.
Referitor la critica privind faptul că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Prin acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat contravaloarea suprafeţei de 3000 mp făcând precizarea că terenul nu poate fi restituit în natură întrucât este ocupat de construcţii.
Or, situaţia de fapt prezentată prin cererea de chemare în judecată nu poate fi interpretată şi reţinută că instanţa şi-a depăşit limitele investirii sale, acordând mai mult decât s-a cerut.
În speţă, instanţa a respectat dispoziţiile art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, stabilind că recurentul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 708 din 14 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 958/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 917/2005. Civil → |
|---|
