ICCJ. Decizia nr. 7439/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată și completată, reclamantul P.D. a solicitat ca instanța să dispună obligarea pârâților Z.A., SC U. SRL, Consiliul Local Eforie, V.G.A., V.L.M., V.C.A., V.R., V.V., V.E., V.A. și D.I., să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Eforie Sud, compus din vilele "V." și "M." precum și terenul aferent, constatând nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 33/1997. Prin aceeași acțiune, reclamantul a solicitat rezilierea contractelor de închiriere nr. 365/1975 și 367/1975 și evacuarea pârâților.
Prin sentința civilă nr. 189 din 15 martie 2000, Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâții să-i lase deplina proprietate și posesie a imobilului, anulând totodată contractul de vânzare-cumpărare nr. 33/1997 încheiat între Z.A. și SC U. 96. Celelalte capete de cerere au fost respinse.
Prin decizia nr. 64/C din 6 martie 2001 a Curții de Apel Constanța, menținută în recurs de înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 5163 din 17 septembrie 2004 au fost admise apelurile declarate de Consiliul Local Eforie, Z.A. și SC U. 96 SRL Eforie și a fost schimbată sentința civilă nr. 189 din 15 martie 2000 a Tribunalului Constanța iar pe fond acțiunea reclamantului P.D. a fost respinsă în integralitate.
împotriva deciziei nr. 5163 din 17 septembrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție P.D. a formulat contestația în anulare în temeiul art. 318 C. proc. civ., arătând în esență că soluția pronunțată în recurs este rodul unei greșeli materiale, deoarece instanța respingând recursul a omis să cerceteze unul din motivele de modificare sau casare.
Astfel, contestatorul arată în cadrul unei ample motivări că imobilul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 33 din 4 aprilie 1997 a trecut fără titlu în proprietatea statului, deoarece Decretul nr. 92/1950 era neconstituțional iar antecesoarea sa era exceptată de la naționalizare, astfel că în mod greșit nu s-a dispus restituirea acestuia și anularea vânzării.
în finalul cererii, contestatorul face referire și la temeiurile de contestație prevăzute de art. 317 C. proc. civ.
Contestația în anulare este nefondată.
Cauza contestației în anulare este nelegalitatea hotărârii ce se atacă, nelegalitate constând într-una din deficiențele indicate limitativ de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., sub denumirea de motive, care reprezintă aspecte diferite ale aceleiași cauze.
în speță, contestatorul și-a motivat în drept contestația în anulare pe dispozițiunile art. 318 C. proc. civ. într-un prim aspect, contestatorul arată că instanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de recurs fără însă a-l identifica, pentru ca, mai apoi să susțină ce dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, provenind din interpretarea probatoriilor și a dispozițiunilor legale.
în accepțiunea art. 318 C. proc. civ., prin greșeli materiale se au în vedere erorile legate de aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Textul vizează greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispozițiuni legale sau de rezolvare a unui incident procedural, așa cum în speță susține contestatorul.
Eroarea materială care se apreciază în raport cu situația existentă în dosar, evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, nu trebuie să necesite o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, așa cum solicită contestatorul, deoarece calea de atac a contestației în anulare tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata este greșită, ci pentru motivele expres prevăzute de lege. Prin această cale de atac extraordinară legea nu a urmărit să deschidă părților recursul la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că nu s-a stabilit corect situația de fapt.
Or, în speță, contestatorul P.D. invocând temeiul contestației în anulare prevăzut de art. 318 C. proc. civ. căruia îi dă o interpretare eronată, contrară sensului și intenției legiuitorului, tinde să obțină o rejudecare pe fond a cauzei, ceea ce este esențial nelegal.
Celălalt temei al contestației în anulare la care se referă contestatorul, în finalul cererii sale, art. 317 C. proc. civ., este nemotivat, astfel încât decizia instanței de recurs nu poate fi examinată sub acest aspect.
Pentru considerentele mai sus arătate, contestația în anulare formulată de P.D. a fost respinsă ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7461/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7429/2005. Civil → |
|---|
