ICCJ. Decizia nr. 7458/2005. Civil
| Comentarii |
|
Z.C., prin cererea înregistrată la 13 februarie 2004 sub nr. 1081 pe rolul Tribunalului Dâmbovița a atacat decizia nr. 15 din 5 ianuarie 2004 a Prefecturii județului Dâmbovița, în conformitate cu care notificarea reclamantei cu nr. 1021/2001 a fost respinsă cu motivarea că nu s-a făcut dovada preluării de către stat a imobilului situat în Târgoviște, județ Dâmbovița, compus din casă de locuit și teren în suprafață de 85 mp.
în motivarea cererii s-a arătat că petiționara a urmat procedura necesară acordării de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv părinților săi P.N. și P.M.
Tribunalul, prin sentința civilă nr. 315 de la 4 mai 2005, a admis cererea, a desființat decizia și a constatat că petiționara este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul dedus judecății, compus dintr-o cameră și bucătărie și un teren în suprafață de 84 mp, imobil dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare transcris sub nr.2 32/1959 la fostul Tribunal Popular al Raionului Târgoviște.
A reținut instanța, în motivarea hotărârii pronunțate că petiționara este moștenitoarea defuncților P.N. și P.M. și că imobilul a fost demolat fără a se plăti despăgubiri, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 2104 de la 13 iulie 2004 pronunțat în dos. nr. 4766/2004, a respins ca nefondat apelul intimatei Prefectura județului Dâmbovița pentru considerentele ce urmează.
Dispozițiile art. 9 alin. (1) și art. 36 din Legea nr. 10/2001 nu fac distincție între imobil-construcție și imobil-teren și nici la modalitatea de preluare abuzivă.
A mai arătat instanța că intimata-reclamantă a făcut dovada calității de moștenitor prin certificatul de moștenitor nr. 29 din 4 aprilie 2001 eliberat de Biroul Notarului Public N.N.
împotriva deciziei a declarat recurs apelanta Prefectura județului Dâmbovița, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs hotărârea instanței de apel este criticată pentru motivele ce se vor arăta.
Legea nr. 10/2001, prin art. 9 alin. (2), coroborat cu art. 10 alin. (4) și (8) arată că numai pentru imobilele cu destinație de locuințe se pot acorda despăgubiri bănești în timp ce pentru terenuri, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Aceeași lege stabilește că pentru imobilele expropriate se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent și anume, cele prevăzute de art. 9 alin. (2), art. 10 și art. 11.
Greșit reține instanța de apel că unicul criteriu ce trebuie avut în vedere la acordarea de despăgubiri bănești este dorință exprimată de notificator, cât timp legea face distincție în funcție de destinația imobilului și modul de preluare.
Recurenta arată că, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (2), prefectura poate soluționa numai notificările pentru care se pot acorda despăgubiri bănești nu și pentru terenuri, motiv pentru care notificările au fost înaintate primăriilor în a căror rază teritorială sunt aceste suprafețe.
Curtea, deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. reține cele ce succed.
Prefectura Dâmbovița a hotărât respingerea notificării înregistrate sub nr. 6186/2002 cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada preluării imobilului de către stat.
Prima instanță, constatând nelegalitatea deciziei pronunțate a desființat-o. Totodată a constatat că petiționara este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul demolat ce a fost situat în Târgoviște, compus dintr-o cameră și bucătărie și un teren în suprafață de 84 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 232/1959 la fostul Tribunal Popular al Raionului Târgoviște.
Măsurile reparatorii prin echivalent conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, vor consta în bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, în acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate de pe piața de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri bănești. Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate.
Instanța de apel, ratificând hotărârea primei instanțe, nu a făcut precizări suplimentare referitoare la natura măsurilor reparatorii prin echivalent ori la autoritatea ori autoritățile abilitate de legiuitor să acorde măsurile reparatorii.
Decizia pronunțată în apel atestă dreptul reclamantei de a i se acorda măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul demolat ce a avut destinația de locuință, urmând astfel ca recurenta alături de celelalte autorități abilitate de legiuitor să facă aplicarea dispoziției legale menționate.
înalta Curte, constatând că nu mai sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7442/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7455/2005. Civil → |
|---|
