ICCJ. Decizia nr. 7442/2005. Civil
| Comentarii |
|
C.F. și C.A. au solicitat în instanță, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. anularea deciziei nr. 1075/R/2003 a Curții de Apel Oradea, pronunțată cu încălcarea celor stabilite cu autoritate de lucru judecat prin sentința nr. 5457/1998, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 737/2002 a Curții de Apel Oradea.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se rețin următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5457 din 12 iunie 1998, Judecătoria Oradea a respins acțiunea prin care reclamanții L.M.I., L.F.I., L.A. solicitau în contradictoriu cu pârâții C.F. și C.A. să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 72 din 15 martie 1996, dintre SCCTI Bihor și pârâții C., în privința imobilului din Oradea, înscris în C.F. Oradea fiind încheiat prin fraudă la lege și cu încălcarea condițiilor de fond necesare formării actului. De asemenea s-a solicitat restabilirea situației anterioare.
Prin decizia nr. 737 din 3 mai 2000, Curtea de Apel Oradea rejudecând pe fond cauza după admiterea recursului declarat de SCCTI Bihor împotriva deciziei civile nr. 1662 din 25 octombrie 1999 a Tribunalului Bihor, a păstrat în totalitate sentința nr. 5457 din 12 iunie 1998 pronunțată de Judecătoria Oradea.
în considerentele deciziei s-a reținut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, intimații-reclamanți L. primind despăgubiri. în temeiul art. 26 din Legea nr. 112/1995 aceștia nu mai beneficiau de măsurile reparatorii prevăzute de lege, cu excepția cazurilor arătate de art. 2 alin. (2), excepții care nu se regăsesc în speță, casa nefiind liberă sau ocupată de foștii proprietari.
Instanța nu a reținut nici frauda invocată de intimați, deoarece pârâții recurenți C. nu dețineau o altă locuință, iar cea avută nu era folosită la data cumpărării imobilului în litigiu deoarece nu îndeplinea condițiile cerute de Legea nr. 5/1993 pentru a fi considerată locuință corespunzătoare.
Prin decizia nr. 295/R din 26 februarie 2001, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondată contestația în anulare introdusă de L.F. și L.A. prin mandatar, împotriva deciziei civile nr. 737 din 3 mai 2000 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care a menținut-o în totalitate.
Prin decizia nr. 1075/R din 10 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, a cărei anulare se cere de C.F. și A. s-a admis recursul declarat de L.F.I. și L.A.V. împotriva deciziei nr. 412 din 11 iunie 2003 a Tribunalului Bihor, pe care a modificat-o în sensul admiterii apelului reclamanților și schimbării parțiale a sentinței nr. 5982 din 12 iunie 2002 pronunțată de Judecătoria Oradea.
Admițând acțiunea formulată de reclamanții L. în contradictoriu cu SCCTI Bihor, Consiliul Local Oradea, C.F. și C.A., instanța de recurs a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 72 din 15 august 1996 încheiat între SCCTI Oradea și pârâții C. cu privire la apartamentul nr. 3 situat în Oradea, înscris în C.F. Oradea.
în considerentele deciziei, Curtea de Apel Oradea a examinat excepția de lucru judecat invocată de intimații C., raportat la dispozițiunile deciziei nr. 737/2000 a Curții de Apel Oradea și a concluzionat că deși există identitate de părți și obiect, nu sunt incidente dispozițiunile art. 1201 C. civ., datorită prevederilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care instituie o excepție de la aplicarea puterii de lucru judecat, excepție care permite reclamanților L. reiterarea unei acțiuni civile, întemeiată pe aceeași stare de fapt și între aceleași părți, cu alt temei juridic, fără ca acțiunea să poată fi paralizată prin invocarea puterii de lucru judecat. Ori exact aceasta au făcut reclamanții în dosarul nr. 3059/2003 în care s-a pronunțat decizia nr. 1075/R din 10 decembrie 2003.
în cauza de față, pârâții C.F. și C.A. au solicitat în temeiul art. 322 C. proc. civ. revizuirea și în consecință anularea deciziei nr. 1075/R din 10 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, pe considerentul că aceasta încalcă cele hotărâte cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr. 737 din 3 mai 2000 a Curții de Apel Oradea.
Posibilitatea de a cere revizuirea în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este supusă printre altele, condiției ca hotărârile potrivnice să conțină elemente caracteristice existenței lucrului judecat, iar rațiunea reglementării izvorâte din necesitatea înlăturării nelegalității comisă ca urmare a soluționării aceleiași cauze, prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorității de lucru judecat, precum și a dificultății create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunțate în aceeași pricină.
în acest caz de revizuire, instanța sesizată nu face o judecată propriu-zisă, ci, în conformitate cu prevederile codului de procedură civilă, anulează hotărârea din urmă, dată cu violarea lucrului judecat.
Posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietatea de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, dacă s-a invocat, instanța să fi omis a se pronunța asupra excepției respective.
în situația în care instanța a soluționat excepția, respingând-o, așa cum este situația în prezenta cauză dedusă judecății, desființarea hotărârii nu se mai poate face pe calea revizuirii, întrucât rezolvarea nu se limitează doar la anularea ultimei hotărâri, ci presupune examinarea temeiniciei soluției date în legătură cu excepția, ceea ce nu este posibil pe calea revizuirii.
Din perspectiva celor arătate, cererea de revizuire formulată de C.F. și C.A. a fost respinsă ca nefondată, Curtea de Apel Oradea examinând cu ocazia pronunțării deciziei nr. 1075/R/2003 excepția autorității de lucru judecat invocată de aceștia față de cele statuate prin decizia nr. 737/2000 a Curții de Apel București.
în temeiul art. 274 C. proc. civ., revizuenții au fost obligați la plata sumei de 20.000.000 lei/2000 RON) cheltuieli de judecată către intimați.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7459/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7458/2005. Civil → |
|---|
