ICCJ. Decizia nr. 7440/2005. Civil. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7440
Dosar nr. 5190/2005
Şedinţa publică din 30 septembrie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 14 aprilie 2005 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie contestaţia în anulare formulată de M.A. împotriva deciziei nr. 2816 din 8 aprilie 2005 a aceleiaşi instanţe, în dosarul nr. 7381/2004, prin care s-a constatat nul recursul declarat de petentă împotriva decizie nr. 19 din 6 ianuarie 2004 a Curţii de apel Ploieşti, secţia civilă.
În motivarea contestaţiei în anulare, neîncadrată în drept, contestatoarea a arătat că în mod greşit i-a fost anulat recursul şi a fost obligată la cheltuieli de judecată către intimaţii–intervenineţi, întrucât este suferindă de o maladie gravă. A depus o serie de înscrisuri.
Prin întâmpinare, intimata S.M.E. a solicitat respingerea contestaţiei ca inadmisibilă.
S-a dispus ataşarea dosarului nr. 7381/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Contestaţia în anulare nu este fondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente.
Cale de atac extraordinară, contestaţia în anulare poate fi exercitată împotriva hotărârilor irevocabile numai în limitele şi condiţiile prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Cum contestatoarea nu a indicat, în cuprinsul cererii sale care este temeiul în drept al contestaţiei, urmează a se analiza dacă este incident vreunul dintre motivele prevăzute în textele menţionate.
Potrivit art. 317 C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare obişnuită, există numai două motive pentru care se poate anula pe această cale o hotărâre irevocabilă; nelegala citare a părţii care contestă (pct. 1) sau încălcarea competenţei altei instanţe (pct. 2).
Din analiza hotărârii atacate, se constată că recurenta–reclamantă M.A. a fost prezentă în faţa Curţii la data soluţionării recursului, 8 aprilie 2005, procedura fiind astfel completă. Pe de altă parte, instanţa care a pronunţat hotărârea era competentă să soluţioneze recursul cu care fusese investită, în materia Legii nr. 10/2001.
Aşadar, nici unul dintre motivele prevăzute de art. 317 C. proc. civ. nu este îndeplinit în speţă.
Art. 318 C. proc. civ. reglementează contestaţia în anulare specială, care poate fi exercitată numai în două cazuri limitativ prevăzute: dacă dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale (teza I) sau dacă respingând recursul sau admiţându-l în parte, instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare (teza a II-a).
În speţă, contrar dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 302-303 C. proc. civ., motivele recursului au fost depuse direct la Înalta Curte, iar nu la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Ca atare, instanţa a recurs a aplicat sancţiunea prevăzută de art. 302 C. proc. civ. nulitatea recursului, fără a săvârşi prin aceasta nici o greşeală materială.
Fiind incidentă această sancţiune, nu se mai impunea analizarea motivelor de recurs greşit îndreptate.
Iar obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată către intimaţi a fost de asemeni legală, faţă de culpa procesuală constatată şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, văzând că nu este întemeiată, prezenta contestaţiei în anulare se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de M.A. împotriva deciziei civile nr. 2816 din 8 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7463/2005. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 7436/2005. Civil → |
|---|
