ICCJ. Decizia nr. 74865/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1520 din 5 martie 2004, Judecătoria Sibiu a respins acțiunea civilă formulată de Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA din România în contradictoriu cu pârâții Municipiul Sibiu, SC U. SA, S.V. și S.M.
Acțiunea are ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții SC U. SA, S.V. și S.M. cu privire la imobilul înscris în C.F. 12067 Sibiu, nr. top 895/1, 896/1, 899/1.
Prin decizia nr. 96/A/2005 a Curții de Apel Alba Iulia s-a declinat în favoarea Tribunalului Sibiu competența de
soluționare a apelului formulat de reclamant împotriva sentinței civile susmenționate.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că obiectul acțiunii este evaluabil în bani și că în raport de dispozițiile art. 2821C. proc. civ. se impune a se declina competența în favoarea Tribunalului Sibiu, calificând calea de atac, recurs.
Prin decizia civilă nr. 202 pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2005 Tribunalul Sibiu a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Alba Iulia și a dispus înaintarea dosarului înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență ivit.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Sibiu a reținut că hotărârea a fost pronunțată la data de 5 martie 2004, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004 care a modificat art. 2821C. proc. civ. și în raport de conținutul acestui articol la data pronunțării hotărârii calea de atac, împotriva unei hotărâri ce a soluționat o acțiune în constatarea nulității contractului, era apelul.
Invocând dispozițiile art. 725 C. proc. civ. și art. 1 pct. 1 din Legea nr. 195/2004 Tribunalul Sibiu a reținut că hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.
Soluționând conflictul negativ de competență înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele considerente.
Reclamantul a formulat o acțiune în nulitatea unui act juridic, respectiv a unui contract de vânzare-cumpărare și un capăt de cerere subsidiar, prin care se solicită repunerea în situația anterioară încheierii contractului.
Competența materială a instanței se determină din punct de vedere funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) și stabilește potrivit dispozițiilor art. 1-4 C. proc. civ. și ale Legii privind organizarea judiciară.
în cazul acțiunii în nulitatea unui act juridic instanța competentă material se stabilește după valoarea obiectului pricinii (a contractului ce se cere a fi desființat, în măsura în care acesta are un obiect evaluabil în bani, aceasta deoarece scopul acțiunii este acela de readucere în patrimoniul reclamantului a dreptului înstrăinat).
Valoarea imobilului care a făcut obiectul contractului a cărui nulitate absolută se solicită a se constata prin acțiunea formulată de reclamant este de până la 1 miliard lei și conform art. 2821C. proc. civ. hotărârea pronunțată în primă instanță de judecătorie nu este supusă apelului.
Conform art. 2 pct. 3 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2005 recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului se soluționează de tribunal.
în temeiul art. 22 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7501/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7459/2005. Civil → |
|---|
