ICCJ. Decizia nr. 7503/2005. Civil
| Comentarii |
|
Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 863 din 14 decembrie 2000, a admis acțiunea formulată de reclamanții T.I., T.Ș., T.(M.)Ș., R.D., R.A., R.E. și R.G. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului București, Primarul General al Municipiului București și a dispus obligarea pârâtului să restituie reclamanților suma de 28.924.843.259 lei, reprezentând contravaloarea terenului din București, după scăderea din această sumă a investițiilor subterane.
în considerentele sentinței tribunalul a motivat că terenul în suprafață de 34.820 mp a aparținut autorului reclamanților, de la care a fost expropriat dar terenul nu a fost folosit în scopul pentru care a fost expropriat, ci a fost înglobat în suprafața aparținând Parcului Copiilor din București.
După casarea dispusă de Curtea Supremă de Justiție, rejudecând apelul declarat de Consiliul General al Municipiului București, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr.563 din 10 decembrie 2003, a admis apelul și a schimbat în tot sentința civilă nr. 863/2000 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, în sensul că a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a motivat că după adoptarea Legii nr. 10/2001 și a H.G. nr. 1172/2001, există o lege specială care reglementează restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate de stat, așa încât acțiunea introdusă de reclamanți potrivit dreptului comun nu este admisibilă.
împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs reclamanții T.I., M.Ș. și T.Ș. susținând că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 480-484 C. civ. și a dispozițiilor Legii nr. 213/1998, iar, pe de altă parte, instanța nu s-a pronunțat asupra dovezilor administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, referitoare la modalitatea de preluare a terenului de către stat și la starea actuală de abandonare a terenului.
Recursul declarat este întemeiat.
Adresându-se justiției, la 10 octombrie 2000, reclamanții și-au întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 480 și urm. C. civ.
Soluționând litigiul în apel, Curtea de Apel București, secția a IV-a, prin decizia atacată cu recurs, a respins acțiunea ca inadmisibilă, cu motivarea că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, se aplică doar dispozițiile acesteia iar acțiunea în justiție pentru retrocedarea imobilelor, introdusă potrivit dreptului comun, nu mai este admisibilă.
Legea nr. 10/2001 reglementează regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor. O dispoziție similară se regăsește și în art. 1 C. civ., potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă.
Atâta vreme cât reclamanții și-au întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Codului civil, respectiv cerere trebuia soluționată de instanță în acest cadru juridic.
Prin nesocotirea dispozițiilor, mai sus enunțate, din Constituția României și din Codul civil, instanța de apel a aplicat retroactiv prevederile Legii nr.c10/2001.
întrucât instanța a cărei hotărâre a fost recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. (5) și art. 313 C. proc. civ., a fost admis recursul declarat, a fost casată decizia instanței de apel și a fost trimisă cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Cu prilejul rejudecării, instanța urmează să examineze și să se pronunțe asupra fondului litigiului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7536/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7498/2005. Civil → |
|---|
