ICCJ. Decizia nr. 751/2005. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 751.
Dosar nr. 6907/44/2005
Şedinţa publică din 28 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1505/C/2004 reclamantul T.C.P. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să fie obligat la plata sumei de 10 miliarde lei, reprezentând reparaţia materială şi morală pentru arestarea sa nelegală pentru perioada 2 martie 1999-26 octombrie 2001.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la delapidare şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, ancheta fiind desfăşurată sub supravegherea Parchetului Militar Iaşi, iar începând cu data de 2 martie 1999 s-a luat măsura arestării preventive, prelungită ulterior şi de instanţă până la data de 26 octombrie 2001.
Prin rechizitoriul nr. 68/P/2003, s-a dispus, între altele, scoaterea sa de sub urmărire penală, soluţie ce i-a fost comunicată la data de 7 iulie 2004.
A mai arătat că, la momentul arestării, care a durat 2 ani, 7 luni şi 1 zi era salariat la SC S. SA Galaţi în calitate de agent detectiv şi avea familie, fiind căsătorit şi tatăl unui copil minor.
Referitor la prejudiciul material suferit, acesta arată că el provine, în principal, din neîncasarea drepturilor salariale, aşa cum au fost primite, cu creşterile intervenite, de către toţi colegii şi în efortul familiei de angajare a avocaţilor care să-l apere, deplasările acesteia la instanţele din Iaşi şi Bucureşti, cheltuielile cu transportul şi cazarea, cumpărare de alimente şi ţigări pentru pachetele la care avea dreptul, sumă al cărui cuantum total îl apreciază la 350.000.000 lei, în valoare actualizată.
În ce priveşte prejudiciul moral suferit, pe lângă trauma psihică directă provenind din arestarea sa, acesta a fost accentuat de publicitatea făcută şi faptul că soţia sa a divorţat.
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 1059/2005, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul la 184.855.784 lei daune materiale şi la suma de 2 miliarde lei daune morale.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că probele administrate dovedesc suferinţa şi sacrificiile materiale ale familiei, cât şi faptul că s-a destrămat familia din vina unei hotărâri nelegale.
Daunele materiale au fost stabilite prin expertiză tehnică contabilă, iar daunele morale au fost considerate ca îndestulătoare în sumă de 2 miliarde lei.
Reclamantul a declarat apel împotriva acestei hotărâri, pe care a criticat-o sub aspectul cuantumului daunelor morale.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 845/A din 23 noiembrie 2005, a admis apelul reclamantului şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a majorat cuantumul daunelor morale la 3 miliarde lei.
De asemenea, a respins apelul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Curtea de apel, cu privire la întinderea despăgubirii pentru prejudiciul moral suferit de reclamant, a avut în vedere durata mare a privării de liberate, consecinţele pe plan moral ale arestării, atingerea adusă demnităţii, destrămarea relaţiilor de familie etc.
Referitor la apelul Statului Român, instanţa a reţinut că este nefondat, întrucât scoaterea de sub urmărirea penală, deşi o reparaţie morală, nu este suficientă pentru a acoperi prejudiciul suferit ca urmare a arestării nelegale.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
El a susţinut, în esenţă, că acordarea unor daune morale de 3 miliarde lei este vădit insuficientă, în raport cu dispoziţiile art. 998 C. civ. şi prevederile art. 50 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, solicitând majorarea acestui cuantum.
Recursul urmează a fi respins pentru considerentele ce succed.
Potrivit prevederilor art. 504 alin. (2) C. proc. pen. are dreptul la repararea pagubei şi persoana împotriva căreia s-a luat o măsură preventivă, iar ulterior, pentru motivele arătate în alineatul 1, a fost scoasă de sub urmărire sau a fost achitată.
Analizând considerentele din Decizia atacată, se constată că exact criteriile prevăzute de art. 504 C. proc. pen. au fost avute în vedere de instanţa de apel.
Cum recursul nu critică soluţia pentru nerespectarea acestor criterii, motivele invocate purtând doar asupra cuantumului daunelor morale acordate, el se vădeşte a fi nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul T.C.P. împotriva deciziei nr. 845/A din 23 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7667/2005. Civil. Contestatie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 7519/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
