ICCJ. Decizia nr. 7583/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7583
Dosar nr. 2230/200.
Şedinţa publică din 4 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 18 mai 2001, C.N.U. SA Bucureşti a chemat în judecată O.S.I.M. Bucureşti cerând anularea în tot, în baza art. 42 din Legea nr. 61/1991, a brevetului nr. 11384/c din 30 septembrie 1999 referitor la o instalaţie de purificare a azotului de uranit, invenţie realizată de salariaţii I.R.N.E. Piteşti, deja brevetată (în anul 1990) şi aplicată industrial, din anul 1986, de către o subunitate a sa (a reclamantei).
Ulterior, la prima instanţă, reclamanta a chemat în judecată, conform art. 57 şi urm. C. proc. civ. şi pe RA A.N., sucursala Piteşti, cu motivarea că ar putea formula pretenţii în sensul celor solicitate prin acţiunea principală. În apel, S.A. a intervenit accesoriu în favoarea pârâtei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 1199 din 30 octombrie 2001, a respins acţiunea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 125 din 28 februarie 2003, a respins apelul reclamantei, cu motivarea că, aceasta din urmă, urmărind apărarea dreptului unei alte persoane (a intervenientului principal), nu justifică un interes personal şi direct, ceea ce denotă justeţea soluţiei apelate, de respingere a acţiunii (pe cale de excepţie).
Împotriva deciziei din apel, reclamanta a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor referitoare la interesul procesual. Întrucât invenţia a fost brevetată anterior şi este exploatată de către o subunitate industrială a sa, există interes legitim, juridic, personal, direct şi actual în promovarea acţiunii principale, ceea ce face nelegală respingerea acţiunii.
Pârâta a opus inadmisibilitatea acţiunii determinată de neutilizarea de către reclamantă a căii de atac prevăzută de art. 56 din Legea nr. 61/1991.
Recursul este fondat.
Mai întâi, cât priveşte conflictul de aplicare dintre dispoziţiile art. 42 şi ale art. 56 ale Legii nr. 61/1991, se constată că nu există şi nu poate fi reţinut. Reclamanta nu a cerut revocarea hotărârii de acordare a brevetului [posibilă în temeiul defipt de art. 56 alin. (1)] ci anularea unui brevet de invenţie, determinată, potrivit apărărilor sale de fond, de împrejurarea că invenţia, fiind deja brevetată şi aplicată industrial, nu era rebrevetabilă. În acest caz, cererea de anulare se poate face în tot cursul duratei de valabilitate a brevetului [art. 42 alin. (1)].
Apoi, prin prisma interesului procesual, acţiunea a fost nelegal respinsă, cât timp reclamanta, urmărind încetarea unei activităţi care, potrivit afirmaţiilor sale, îi lezează drepturile subiective proprii şi îi cauzează mari prejudicii, activitate concretizată, potrivit aceleiaşi afirmaţii, în însuşirea şi exploatarea unei invenţii deja brevetată şi aplicată în subunităţile sale industriale, apare indubitabil că, în exerciţiul acţiunii în anularea brevetului, exista un interes legitim, personal direct, născut în acţiune.
Aşa fiind, excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa interesului, fiind primită în absenţa examinării afirmaţiilor reclamantei (făcute în precedent) a fost nelegal admisă ceea ce impune, în baza art. 313 şi art. 314 C. proc. civ., admiterea recursului, cu consecinţa reformării hotărârilor atacate şi trimiterii cauzei la prima instanţă pentru rejudecare.
Instanţa de trimitere are obligaţia de a se conforma dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C.N.U. SA Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 125/A din 28 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 1199 din 30 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 760/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7582/2005. Civil → |
|---|
