ICCJ. Decizia nr. 7816/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7816
Dosar nr. 10235/2005
Şedinţa publică din 7 octombrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Suceava prin sentinţa civilă nr. 453 din 14 februarie 2003 a respins acţiunea reclamantului C.N. împotriva pârâţilor C.A., M.G. şi S.C. prin care a solicitat să i se lase în posesie şi proprietate 1,10 ha teren la locul „Roşia" din intravilanul comunei Bosanci judeţ Suceava.
Tribunalul Suceava prin Decizia civilă nr. 311 din 30 martie 2004 a respins apelul iar Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 805 din 17 octombrie 2004 a admis recursul reclamanţilor, a casat Decizia tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului, aceleiaşi instanţe.
Tribunalul Suceava, investit cu rejudecarea apelului, şi-a declinat competenţa de soluţionare (prin Decizia nr. 1031 din 2 decembrie 2004) în favoarea Curţii de Apel Suceava, în considerarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 493/2004 de aprobare a OUG nr. 65/2004 şi art. 3 pct. 2 C. proc. civ.
Competenţa de soluţionare a apelului în prezenta cauză aparţine tribunalului calea de atac fiind exercitată înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 65/2004 .
Reinvestirea tribunalului cu rejudecarea apelului s-a făcut (urmare casării cu trimitere de către curtea de apel) la 17 septembrie 2004 (OUG 65/2004 a intrat în vigoare la 18 septembrie 2004).
Ca urmare, potrivit dispoziţiilor acestei ordonanţe, procesele în curs de judecată în apel la data stabilirii competenţei instanţelor legal investite, vor continua să fie judecate de acele instanţe.
La 22 noiembrie 2004 a intrat în vigoare Legea nr. 493/2004 (publicată în M. Of. la 18 noiembrie 2004) care în privinţa căilor de atac a stabilit că acestea se judecă de instanţele competente potrivit acestei ordonanţe de urgenţă.
Ordonanţa prevede competenţa tribunalului pentru judecarea apelului împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorie (art. I. pct. 2) şi competenţa curţii de apel pentru judecarea apelului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de judecătorii şi tribunale.
În cauza de faţă, la momentul apariţiei OUG nr. 65/2004 tribunalul era investit cu judecarea cererii de apel cum s-a arătat mai sus iar Legea nr. 493/2004 a consolidat soluţia propusă de OUG nr. 65/2004 prin dispoziţiile art. II alin. (3) apelurile aflate pe rolul curţilor de apel se trimit la tribunale şi recursurile pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit la curţile de apel.
Cum în cauză nu sunt întrunite condiţiile pentru a justifica o trimitere a soluţionării apelurilor de la tribunal la curte, tribunalul fiind legal investit cu soluţionarea acestei căi de atac este competent să o judece.
De altfel, şi la momentul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu prezentul conflict negativ de competenţă normele Legii nr. 219/2005 pentru aplicarea OUG 138/2000, în vigoare din 18 iulie 2005, prevăd aceeaşi soluţie (art. I pct. 3).
Pentru considerentele arătate se stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 453 din 14 februarie 2003 a Judecătoriei Suceava în favoarea Tribunalului Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamantul C.N. împotriva sentinţei civile nr. 453 din 14 februarie 2003 a Judecătoriei Suceava în favoarea Tribunalului Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7813/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 7817/2005. Civil → |
|---|
