ICCJ. Decizia nr. 7809/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7809
Dosar nr. 7623/2005
Şedinţa publică din 7 octombrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 169/A din 10 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia s-a declinat competenţa de soluţionare a apelului formulat de debitoarea I.M. împotriva încheierii civile nr. 4854 din 4 iulie 2004 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 6185/2004, în favoarea Tribunalului Sibiu.
Curtea de Apel Oradea a apreciat că încheierea atacată este pronunţată în cadrul procedurii necontencioase, iar potrivit art. 339 C. proc. civ., tribunalul este competent a soluţiona apelul împotriva acestora.
Prin Decizia civilă nr. 85 din 12 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Sibiu şi-a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, constatându-se conflict negativ de competenţă.
Tribunalul Sibiu a reţinut că în lipsa unor dispoziţii speciale, competenţa de soluţionare a căii de atac a apelului formulat împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite este reglementată de normele dreptului comun ale procedurii contencioase, în aceste condiţii, conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ., competenţa revine curţii de apel.
Asupra conflictului de competenţă, Curtea constată:
Prin încheierea civilă nr. 4845 din 2 iulie 2004 pronunţată de Judecătoria Sibiu s-a încuviinţat începerea executării silite.
Încuviinţarea executării silite face parte din cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanţei, fără să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de altă persoană, fiind aplicabile prin urmare dispoziţiile procedurii necontencioase.
Potrivit art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., în vigoare la data declinării competenţei de soluţionare a cauzei, instanţa încuviinţează executarea silită prin încheierea dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
Potrivit art. 336 C. proc. civ. în forma nemodificată de Legea nr. 219/2005, făcându-se şi aplicarea art. 725 C. proc. civ., încheierea prin care se încuviinţează cererea este supusă apelului şi recursului.
Art. 339 C. proc. civ. are în vedere cazurile în care legea dă în căderea preşedintelui instanţei luarea unor măsuri cu caracter necontencios.
Acest text procedural nu îşi găseşte însă aplicabilitatea în cauză, deoarece cererea soluţionată prin încheierea atacată nu este în căderea preşedintelui instanţei, în condiţiile art. 339 C. proc. civ.
Cererea de încuviinţare a executării silite, se soluţionează de instanţă, potrivit procedurii necontencioase prin încheiere fiind supusă apelului şi recursului, art. 336 C. proc. civ.
Deşi prin Legea nr. 219/2005 s-a introdus o procedură specială de contestare a încheierii pronunţate asupra cererii de încuviinţare a executării silite, căile de atac sunt cele prevăzute de art. 366 şi art. 3731 alin. (2) C. proc. civ. sus menţionat, avându-se în vedere prevederile art. 725 alin. (3) C. proc. civ.
Având în vedere că prin art. 336 C. proc. civ. se prevedeau apelul şi recursul, fără a se indica instanţele cărora le revine competenţa de soluţionare, competenţa se stabileşte potrivit dispoziţiilor dreptului comun; art. 338 alin. (1) C. proc. civ. prevede că procedura prevăzută în materie necontencioasă se întregeşte cu dispoziţiile de procedură contencioasă, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii.
Potrivit art. I pct. 3 din OUG nr. 65/2004 aprobată prin încheierea nr. 493/2004, curţile de apel judecă apelurile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii şi tribunale în primă instanţă.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei revenea Curţii de Apel Alba Iulia, care la data la care şi-a declinat competenţa de soluţionare era competentă potrivit textelor procedurale menţionate; competenţa revenea aceleaşi instanţe şi la data intervenirii conflictului de competenţă în faţa Tribunalului Sibiu, potrivit aceloraşi dispoziţii legale.
Prin Legea nr. 219/1995 de aprobare a OUG nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, s-a modificat art. 2 C. proc. civ. care reglementează competenţa de soluţionare ce revine tribunalelor; conform art. 2 pct. 2 C. proc. civ., tribunalele judecă, ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă; potrivit art. 3 alin. (2) C. proc. civ., curţile de apel judecând apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă.
Totodată, art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Având în vedere aceste dispoziţii legale precum şi dispoziţiile procedurale tranzitorii de aplicare a Legii nr. 219/1995, Curtea urmează să stabilească în favoarea Tribunalului Sibiu competenţa de soluţionare a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat de debitoarea I.M. împotriva încheierii civile nr. 4854 din 2 iulie 2004 a Judecătoriei Sibiu, în favoarea Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 780/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7812/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
