ICCJ. Decizia nr. 7934/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7934
Dosar nr. 23086/1/2005
Dosar vechi nr. 7167/200.
Şedinţa publică din 9 octombrie 2006.
Asupra recursului civil de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 92 din 15 octombrie 2003, pronunţată de Tribunalul Giurgiu s-a admis acţiunea reclamantei A.N., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Giurgiu şi SC P. SA Giurgiu.
A fost anulată dispoziţia nr. 77 din 6 februarie 2003, emisă de Primăria Municipiului Giurgiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin dispoziţia nr. 5347 din 6 decembrie 2002, Primarul Municipiului Giurgiu a dispus restituirea în natură către reclamantă a imobilului situat în Giurgiu, preluat în baza Legii nr. 119/1948, compus din atelier, brutărie şi teren în suprafaţă de 137,7 mp.
Această dispoziţie a fost anulată prin dispoziţia nr. 77/2003, emisă de Primarul Municipiului Giurgiu, pe considerentul unei confuzii asupra numerotării imobilelor, motivare ce nu a fost reţinută de instanţă, în condiţiile în care imobilul a fost identificat atât de Comisia Tehnică de Verificare, Identificare şi Evaluare a Imobilelor, din cadrul Primăriei Giurgiu, cât şi de primar, ca fiind brutărie. S-a mai avut în vedere că, dispoziţia nr. 5347/2002, echivalează cu titlu de proprietate şi a intrat în circuitul civil.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 395 din 3 martie 2005, a respins ca nefondate apelurile formulate de pârâtele SC P. SA Giurgiu şi Primăria Municipiului Giurgiu împotriva sentinţei civile nr. 92 din 15 octombrie 2003, pronunţată de Tribunalul Giurgiu.
Instanţa de apel, a reţinut în esenţă, în ceea ce priveşte critica formulată de apelanta pârâtă Primăria Municipiului Giurgiu, vizând schimbarea numerotării imobilelor ca temei legal pentru anularea primei dispoziţii, prin care s-a restituit imobilul reclamantei ca netemeinică.
In acest sens, s-a avut în vedere că, prin referatul nr. 15490 din 13 noiembrie 2001, întocmit de Comisia Tehnică de Verificare, Identificare şi Evaluare a Imobilelor, din cadrul Primăriei Giurgiu, s-a stabilit cu certitudine că imobilul naţionalizat, compus din construcţie „atelierul de brutărie" şi terenul aferent în suprafaţă de 137,7 mp, este situat în Giurgiu, situaţie confirmată printr-un alt referat înregistrat sub acelaşi număr la data de 5 septembrie 2002.
Au fost depuse la dosar, contractul de închiriere şi actul adiţional pentru imobilul situat la adresa indicată, încheiate între Primăria Municipiului Giurgiu şi SC P. SA Giurgiu, contract prelungit până la data de 31 decembrie 2002, pe baza cărora s-a înlăturat confuzia invocată de instituţia emitentă a dispoziţiei cu privire la identitatea imobilului a cărei restituire în natură s-a dispus către reclamantă.
A mai reţinut instanţa de apel, că Primăria Municipiului Giurgiu nu era abilitată să anuleze dispoziţia nr. 5347 din 16 decembrie 2002, aceasta echivalând cu titlu de proprietate şi fiind intrată în circuitul civil, şi că, eventualele erori din cuprinsul ei puteau fi corectate numai printr-o acţiune în nulitate adresată instanţelor judecătoreşti.
În ceea ce priveşte, apelul SC P. SA Giurgiu, s-a reţinut că, este o societate comercială cu capital integral privat, privatizată ulterior, deţinătoare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 0352 din 28 ianuarie 1998, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei; cu toate că în acest certificat este inclusă suprafaţă de 118 mp, prin încheierea nr. 7936/2003 Judecătoriei Giurgiu, Biroul de Carte Funciară i s-a atribuit suprafaţa de 139 mp.
Prin expertiza tehnică efectuată în apel, s-a concluzionat că imobilul atribuit SC P. SA Giurgiu, este identic cu cel restituit intimatei A.N.
În aceste condiţii, instanţa de apel a reţinut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate s-a emis pentru un teren pentru care exista un titlu de proprietate, şi că, părţile îşi pot valorifica dreptul de proprietate prin cele două titluri printr-o acţiune în revendicare.
Şi apelul acestei pârâte s-a respins pentru acelaşi considerente avute în vedere la soluţionarea apelului celeilalte pârâte, în final reţinându-se că, instanţa de apel nu poate analiza decât aspectul privind anularea dispoziţiei nr. 77/2003, emisă de Primarul Municipiului Giurgiu, aspect ce a făcut obiectul învestirii instanţei de fond, neputând analiza dacă restituirea în natură a imobilului s-a făcut în mod legal şi nici dacă în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs în termen legal pârâta V.P. Râmnicu Vâlcea, sucursala Giurgiu.
În dezvoltarea criticilor formulate, se susţine că, prin anularea dispoziţiei nr. 77/2003, s-a încălcat dreptul de proprietate al recurentei, care este proprietara terenului în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Recurenta mai arată că, dreptul său de proprietate este intabulat în C.F., suprafaţa terenului fiind de 139 mp, şi pentru că, intimata reclamantă nu a îndeplinit formele de publicitate prevăzute de Legea nr. 10/2001, Decizia de restituire putea fi revocată.
Mai susţine recurenta, că în mod corect dispoziţia nr. 5347 din 16 decembrie 2002, a fost revocată de către primarul Municipiului Giurgiu, deoarece, s-a dat cu încălcarea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001.
Examinând recursul în limitele criticilor ce fac posibilă încadrarea în disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se reţine că este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dispoziţia emisă de deţinătorul imobilului, prin care acesta s-a restituit în natură constituie titlu de proprietate, care nu este condiţionat de îndeplinirea formei de publicitate imobiliară.
Fără a ignora dispoziţiile art. 23 alin. (4) din aceeaşi lege, care prevăd că respectiva dispoziţie este titlul executoriu pentru punerea în posesie după îndeplinirea formelor de publicitate imobiliară, trebuie a se face distincţie între caracterul de titlul de proprietate şi cel de titlu executoriu.
În aceste împrejurări, Decizia sau dispoziţia de restituire, din momentul emiterii şi comunicării ei intră în circuitul civil şi numai poate fi revocată, caracterul de titlu de proprietate fiindu-i conferit prin Legea nr. 10/2001.
Orice modificare a respectivei decizii, după momentul emiterii ei nu poate fi făcută decât prin acţiune adresată instanţei judecătoreşti.
Imobilul din litigiu a fost preluat abuziv, fără titlu valabil, situaţie în care, deţinătorul avea obligaţia să-l restituie persoanei îndreptăţite.
Preluarea s-a făcut în baza Legii 119/1948, lege care viza naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi. Imobilul în discuţie cu destinaţia de brutărie nu se circumscrie categoriilor de bunuri ce trebuiau naţionalizate potrivit respectivei legi.
Deşi, s-a susţinut preluarea în baza Legii nr. 119/1948, imobilul nu a fost înscris în anexele acestei legi, evident că, preluarea a fost abuzivă, fără titlu valabil.
Fiind dovedită preluarea abuzivă, deţinătorul este obligat să restituie imobilul fostului proprietar astfel că, şi această critică este nefondată.
În cauză, prin hotărârea recurată, corect s-a menţinut soluţia instanţei de fond prin care, nu au fost încălcate dispoziţiile art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, în plus fiind dovedit faptul că imobilul în discuţie este abandonat de către recurentă.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat.
Faţă de culpa procesuală a recurentei, în temeiul art. 274 C. proc. civ., aceasta va fi obligată să plătească intimatei reclamante A.N. suma de 400 RON cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta V.P., sucursala Giurgiu, împotriva deciziei nr. 395 din 3 martie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă recurenta–părătă la plata sumei de 400 RON fată de intimata A.N.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8997/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7748/2005. Civil → |
|---|
