ICCJ. Decizia nr. 7977/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7977
Dosar nr. 9073/200.
Şedinţa publică din 13 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1074 din 17 decembrie 2004, Tribunalul Iaşi a admis acţiunea formulată de reclamanţii C.I., C.M. şi C.V., în contradictoriu cu Universitatea Tehnică G.A. Iaşi, a dispus anularea deciziei nr. 783 din 3 iunie 2004 emisă de pârâtă şi acordarea către reclamanţi a măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzute de art. 11 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilul situat în Iaşi, str. M., compus din curţi, clădiri şi suprafaţa de 1,18 ha teren (1,10 ha în str. A.V., 0,03 ha teren aferent clădirilor şi 0,05 ha teren arabil).
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin notificarea înregistrată sub nr. 1370/2001 reclamanţii au cerut despăgubiri băneşti pentru imobilele curţi, clădiri şi teren în suprafaţa de 0,08 ha., situate în str. M., precum şi pentru terenul în suprafaţă de 1,10 ha, situat în Iaşi, str. A.V., iar prin Decizia nr. 783 din 3 iunie 2004 pârâta Universitatea Tehnică G.A. Iaşi a respins notificarea, motivat de faptul că aceştia nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor.
Reţine instanţa de fond că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv, iar potrivit art. 22 din lege actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi cele care atestă calitatea de moştenitor se anexează la notificare sau se depun în termen de 24 de luni de la data intrării în vigoare a legii.
În speţă, cu înscrisurile depuse de reclamanţi s-a făcut dovada că autorii acestora, C.G. şi E., au cumpărat în anul 1916, de la numita F.V., imobilul aflat în str. B., în prezent str. M., compus din casă şi teren şi că sunt moştenitorii foştilor proprietari.
Dovada preluării imobilului situat în str. M., în suprafaţă de 804,61 mp, de la autorul reclamanţilor, o constituie anexele la Decretul de expropriere nr. 233/1966, unde figurează înscris la poziţia 42, iar actele invocate de reclamanţi au fost anexate la notificare, fapt consemnat în procesul verbal încheiat la data de 19 aprilie 2004.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 297 din 18 mai 2005, a admis apelul declarat de Universitatea Tehnică G.A. din Iaşi împotriva acestei hotărâri, a obligat pârâta să acorde reclamanţilor măsurile reparatorii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Iaşi str. M., compus din 700 mp teren şi s-au păstrat celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanţii–intimaţi sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 700 mp, situat în municipiul Iaşi, str. M. Decretul de expropriere şi anexa la acest decret fac dovada preluării abuzive a imobilului şi a faptului că autorii reclamanţilor erau proprietarii bunului, iar în notificare imobilul este indicat fără a fi limitat la suprafaţa de 500 mp.
Se mai reţine că pârâta, în calitate de deţinătoare a bunului, are obligaţia să acorde reclamanţilor măsuri reparatorii, însă tribunalul a acordat şi ceea ce nu s-a cerut. Pârâta are obligaţia să acorde despăgubiri numai pentru imobilul deţinut de aceasta, nu şi pentru terenul arabil şi construcţiile din str. A.V., imobile care nu sunt deţinute de apelantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Universitatea Tehnică G.A. Iaşi care, fără să invoce vreun motiv de recurs, în esenţă, susţine că hotărârea este lipsită de temei legal, deoarece, deşi reclamanţilor le-a fost recunoscut dreptul la despăgubiri numai pentru imobilul situat în str. M., nu s-a avut în vedere faptul că la această adresă au deţinut suprafaţa de 500 mp teren arabil, menţionată şi în notificare şi nu 700 mp.
Susţine recurenta, că instanţa de apel nu a avut în vedere nici faptul că reclamanţii, prin notificare, au cerut numai terenul înscris în certificatul nr. 2627/1991, act în care autorii notificatorilor figurau cu teren în suprafaţă de 500 mp, situat în str. M. Instanţa a omis să se pronunţe asupra procesului verbal nr. 4892/2004, semnat de notificatori, prin care au cerut măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 500 mp teren şi, referindu-se în general la normele metodologice, nu s-a pronunţat asupra celorlalte cereri care priveau faptul că reclamanţii nu au făcut în termenul prevăzut de OUG nr. 10/2003 dovada certă a dreptului de proprietate.
Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente:
Hotărârea atacată cuprinde motivele pe care s-a întemeiat soluţia pronunţată, instanţa de apel a analizat toate mijloacele de apărare invocate de pârâta apelantă şi probele administrate şi nu s-a stabilit dreptul reclamanţilor la despăgubiri pentru o suprafaţă de teren mai mare decât cea indicată în notificare, aşa cum susţine recurenta.
Prin notificarea a cărei xerocopie se află la dosarul instanţei de fond, reclamanţii au cerut să li se acorde măsuri reparatorii pentru imobilele curţi clădiri şi pentru suprafaţa de 1,18 ha teren, din care, terenul în suprafaţă de 1,10 ha este situat în str. A.V., iar terenul aferent clădirilor, în suprafaţă de 0,03 ha şi terenul arabil, în suprafaţă de 0,05 ha., sunt situate în str. M.
În certificatul nr. 2627 din 17 aprilie 1991, invocat în notificare, aflat la dosarul instanţei de fond, există precizarea că autorul reclamanţilor a avut în proprietate suprafaţa de 1,18 ha teren, din care în str. A.V. numai suprafaţa de 1,10 ha teren arabil. Restul terenului, în suprafaţă de 0,03 ha curţi şi clădiri şi 0,05 ha arabil (în total 0,08 ha) este situat în strada M., iar în procesul verbal nr. 4892 încheiat la data de 19 aprilie 2004, este consemnată precizarea reclamanţilor că cer despăgubiri pentru imobilul din str. M., fără ca aceştia să indice suprafaţa de numai 500 mp teren.
De altfel, în anexa la Decretul de expropriere nr. 233/1966, este înscrisă suprafaţa de 804,61 mp din str. M., preluată de la autorii reclamanţilor, din care 700 mp teren şi 104,61 mp „construită", iar faptul că în str. M. autorii reclamanţilor au deţinut suprafeţele de 700 mp teren neconstruit şi 104,61 mp teren construit este menţionat şi în raportul de expertiză întocmit de expert tehnic N.C.
Expertul a identificat întreaga suprafaţă de 804,61 mp teren din str. M., expropriată pentru extinderea complexului studenţesc, şi nu doar suprafaţa de 500 mp
Prin urmare, instanţa de apel, care a recunoscut dreptul reclamanţilor la măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 700 mp teren, deţinută de recurenta-pârâtă, nu a acordat acestora mai mult decât au cerut. Dreptul reclamanţilor a fost stabilit în raport cu înscrisurile depuse la dosar, în întâmpinarea aflată la dosarul instanţei de fond recurenta-pârâtă recunoaşte că reclamanţii au anexat la notificare actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 440/1916, iar în procesul verbal nr. 4829 din 19 aprilie 2004, încheiat anterior datei când s-a emis dispoziţia contestată, invocat de recurentă, sunt înscrise toate actele depuse de notificatori, inclusiv decretul de expropriere nr. 233/1966.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Universitatea Tehnică G.A. Iaşi împotriva deciziei civile nr. 297 din 18 mai 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8006/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7950/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
