ICCJ. Decizia nr. 8101/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8101
Dosar nr. 9113/2005
Şedinţa publică din 18 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin dispoziţia nr. 965 din 25 februarie 2004, Primarul Municipiului Târgu Jiu, a stabilit, urmare notificării formulată de D.S., măsuri reparatorii în echivalent bănesc, în cuantum de 585.302.000 lei, pentru terenul în suprafaţă de 849 mp, situat în Târgu Jiu.
La 22 martie 2004, persoana îndreptăţită a contestat această decizie, solicitând instanţei, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Târgu-Jiu, obligarea pârâtei de a-i acorda despăgubiri pentru terenul în suprafaţă totală de 2300 mp, la valoarea reală de circulaţie a acestui imobil.
Învestit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Gorj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 224 din 16 iulie 2004, a admis în parte contestaţia, şi anulând în parte dispoziţia, a obligat-o pe pârâtă să-i acorde reclamantului măsuri reparatorii în echivalent bănesc în cuantum de 1.663.975.000 lei, corespunzător valorii terenului în litigiu.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că terenul în suprafaţă de 849 mp a aparţinut autoarei reclamantului B.E. şi a fost expropriat prin două decrete succesive, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, evaluarea terenului ce nu poate fi restituit în natură urmând a fi stabilită potrivit valorii de piaţă.
Cu aceeaşi motivare, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 1085 din 18 aprilie 2005, a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, Primăria Municipiului Târgu-Jiu care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine în esenţă că în mod greşit a fost obligată la acordarea, către reclamant, a măsurilor reparatorii în echivalent, întrucât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, Decizia atacată fiind emisă de primar, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în vechea redactare.
Pe de altă parte, se mai arată, reclamantul nu a făcut dovada calităţii sale de persoană îndreptăţită iar valoarea terenului nu a fost corect stabilită.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Cadrul procesual este circumscris obiectului cererii şi anume restituirea în natură sau echivalent a unor imobile preluate abuziv şi care la data intrării în vigoare a legii, erau deţinute de una din entităţile enumerate în art. 21 din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară modificării şi completării sale, prin Legea nr. 247/2005, printre acestea şi autorităţi ale administraţiei publice locale, cum este cazul în speţă, Primăria Municipiului Târgu Jiu.
Din întreaga economie a legii, rezultă că raporturile juridice se creează între persoanele îndreptăţite, în înţelesul art. 3 din lege, şi unităţile deţinătoare.
Prevederea cuprinsă în art. 21 alin. (4) din lege, potrivit căreia în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită, se face prin dispoziţia motivată a primarilor, nu este de natură a schimba părţile din raportul juridic creat, urmare procesului de restituire vizat prin prevederile speciale ale acestui act normativ.
Problema soluţionării notificării se raportează, în textele Legii nr. 10/2001, la două aspecte distincte: unităţile deţinătoare competente să soluţioneze notificarea, în speţă Primăria şi modalităţile de soluţionare a acestei notificări.
În acest sens, art. 21 din lege (art. 20, în vechea redactare), plasat în capitolul 3, intitulat „Proceduri de restituire", în alin. (4), prevede o asemenea modalitate şi anume „dispoziţia motivată" a primarilor, respectiv Primarul general al Municipiului Bucureşti.
Ca atare, nu se poate considera că persoana îndreptăţită s-ar afla în raport procesual direct cu emitentul actului prin care se soluţionează cererea de restituire, o astfel de interpretare fiind în contradicţie şi cu regulile impuse autorităţilor administraţiei publice în materie de atribuţii, raporturi şi reprezentare, prin Legea nr. 215/2001.
Nefondată este şi critica ce vizează neîndeplinirea de către reclamant a cerinţelor legii, pentru a fi îndreptăţit la măsuri reparatorii, în condiţiile în care, din actele cauzei, rezultă că acesta este moştenitorul E.B., căreia i-a aparţinut terenul în litigiu, în suprafaţă de 849 mp, din care, în baza Decretului nr. 226/1969, s-a expropriat suprafaţa de 599 mp iar în anul 1981, printr-un alt decret, nepublicat şi restul terenului de 250 mp, ce se afla deja în proprietatea reclamantului, ca efect al moştenirii.
În ceea ce priveşte evaluarea terenului aceasta s-a făcut corect, în baza criteriilor stabilite prin HGR. nr. 834/1991, cu actualizarea valorii obţinute pe baza evoluţiei cursului de schimb valutar, act normativ aplicabil la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, fiind respectate astfel, exigenţele art. 10 alin. (7) din lege, în vechea redactare.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 1085 din 18 aprilie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8097/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8092/2005. Civil → |
|---|
