ICCJ. Decizia nr. 8104/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8104
Dosar nr. 8335/200.
Şedinţa publică din 18 octombrie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 8335 din 14 iunie 2005, contestatorii D.G. şi C.V. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii I.G., I.I. şi Consiliul General al municipiului Bucureşti, în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., anularea deciziei civile nr. 2046 din 16 martie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a arătat că instanţa de recurs, datorită unor greşeli materiale, a omis probe esenţiale pentru dezlegarea pricinii. Astfel, a fost ignorat procesul verbal nr. 5933 din 15 august 1994 prin care Primăria municipiului Bucureşti le-a predat imobilul situat în Bucureşti, şi, drept urmare aceasta nu mai putea înstrăina apartamentul nr. 1 în condiţiile Legii nr. 112/1995.
S-a mai susţinut de către contestatori că dispoziţia nr. 1330 din 3 septembrie 1996 dată de Primarul General al Municipiului Bucureşti nu produce efecte juridice întrucât hotărârea, titlu executoriu de restituire pronunţată în revendicare, fusese executată iar, ulterior admiterii recursului în anulare, nu s-a procedat la întoarcerea executării conform art. 4041 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare urmează să fie respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia civilă nr. 2046 din 16 martie 2005 a admis recursul declarat de pârâţii I.G. şi I.I., a casat Decizia nr. 207 din 20 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti şi a respins apelul declarat de reclamanţii D.G. şi C.V. împotriva sentinţei civile nr. 1532 din 11 octombrie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, având ca obiect revendicarea apartamentului nr. 1 situat în Bucureşti.
Potrivit art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
În sensul textului citat mai sus, „greşeală materială" înseamnă greşeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greşeală pe care o comite instanţa prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată. Legea are în vedere greşeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate.
În această categorie intră greşeli comise prin confundarea unor date esenţiale ale dosarului cauzei. Prin urmare, greşelile instanţei de recurs care deschid calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
În speţă, contestatorii invocă greşeli de apreciere a probelor şi de interpretare a dispoziţiilor legale, care nu constituie erori materiale în sensul art. 318 alin. (1) C. proc. civ. şi tind la o reexaminare a fondului ceea ce ar reprezenta „recurs la recurs".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorii D.G. şi C.V. împotriva deciziei nr. 2046 din 16 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în dosarul nr. 4785/2002.
Obligă contestatorii la 15.000.000 lei cheltuieli de judecată către I.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8102/2005. Civil. Drept de propr.... | ICCJ. Decizia nr. 8097/2005. Civil → |
|---|
